Arc peste timp și blog

În toamna aceasta se vor împlini unsprezece ani de când am acest blog, de când am simțit nevoia să am un loc al meu unde să scriu, un loc-cafenea, unde nu ești chiar singur ca între patru pereți cu o foaie albă în față. Mai întâi blogul a fost anonim și discret, apoi m-am scos la înaintare și mi-am asumat anumite păreri și povești, iar de o vreme rețeaua socială pe care nu mă omor cu promovatul, lasă blogul într-un colț discret ce începe să-mi placă tot mai mult: oare pot din nou să scriu ce-mi trece prin suflet?!?

...citește mai departe ↑

Astenie?

E toamnă. E un motiv bun să fiu astenică. Tot anul aştept aceste zile în care să-îmi pot justifica, pe drept, stările. De fapt, mai e şi astenia de primăvară, dar ea e vinovată mai mult de fotofobie şi migrene.

Acum cerul e gri, lumina e ştearsă, aerul se aşează greu ca un drumeţ obosit. Sunt eu însumi obosită, slăbită, sfârşită, extenuată. Nu mă pot concentra. Oasele îmi transmit durerea lor surdă şi îmi cer să mă ghemuiesc. Într-o cutie de chibrituri eventual.

...citește mai departe ↑