meet the sun
Zorii m-au insotit azi pe stradute pustii cu greieri in recital, apoi in gara, acum in tren. Orele matinale devin tot mai mult preferatele mele cu atat mai mult cu cat inca ma trezesc greu si-mi apreciez, dara, efortul. Acum simt, prima oara dupa trei saptamani, ca stau jos. Desigur, am tot stat, serviciul meu …
Am dat peste un fel de scrisoare trimisă unei bune prietene în 2010. Atunci a avut un impact personal, acum îl are și mai și, însă nu se mai aplică doar destinatarului și expeditorului. E interesant să citesc rânduri ce mi-au aparținut cândva, să descopăr promisiuni de care nu m-am ținut, sau dimpotrivă, crezuri ce-au rămas verticale.
Cert este că muntele mi-a fost un fel de tutore. Nu prieten, nu înger, ci un amestec de severitate pentru minte și blândețe pentru inimă. Când ajungem să credem că muntele e doar un loc de extaz pentru ochi și un teren de încercare pentru picioare, devenim brusc mai săraci prin însuși faptul că n-am conștientizat pierderea.
Montreal. Marți fără ceasuri rele. Ora fierbinte: 14.
Am încălecat pe-o șa ca să-ncep povestea așa:
Suntem obişnuiţi să analizăm lucrurile prin prisma experienţelor personale sau ale unor personalităţi cu credibilitate pentru noi, iar atunci când suntem brusc martori a ceva necunoscut nouă sistemul pompos de principii după care ne ghidăm, se zguduie în nedumerire sau umilinţă.
E zero şi-un minut, iar,
tu cânţi la pian după o zi banal de lungă pe care am şi uitat-o cumva;
Şşş! E miezul nopţii şi…
(rostesc tot mai încet) ne dorm vecinii…
Ce bine că nu mă auzi şi mă prefac că-mi văd de-ale mele.
E zero şi-un minut
şi mi-eşti mai drag ca niciodată.
Privirea-ţi şi tâmpla sunt atât de concentrate încât
parcă şi mângâierea mea din priviri ţi le tulbură…
Mai bine umblu cu cele mai uşoare priviri pe care le am.
Şi nu pot. E-o luptă între tine şi fiecare clapă – aşa vă simt, aşa vă ascult,
o luptă pretenţioasă între auz şi răbdare,
o luptă între voi căci eu ştiu câtă muzică mi-ai adus în casă
şi de vei întreba îţi place? îţi voi răspunde prea simplu că da…
E zero şi-un minut,
acelaşi minut
în care cu tot timpul din mine te-ascult.