Bunarul

bunar, fantana cu roata

Apa făcea un mic val ce sărea şi-nafară udându-mă pe tricou, dar era potrivit de rece şi bună cum parcă nici o altă apă nu e. Abia atunci îmi relaxam mâna de pe mânerul roţii, aveam impremeuri roşii pe degete de la atâta strânsoare şi o întindeam spre capacul de lemn împins peste cealaltă jumătate a gurii bunarului spre a-l trage înapoi şi a acoperi la loc gura aceea neagră de răcoare unde apa încă mai plescăia în adâncuri.

...citește mai departe ↑

Toamnă. Timp. Tehomir


toamna înseamnă struguri printre frunze arămii, trandafiri trişti, tufănici vesele sau oameni ce-şi încheie socotelile cu vara; toamna mai poate însemna roade coapte strânse laolaltă de toate formele şi mărimile, dar şi miracole de prun înflorit, contraste ce ne pun pe gânduri sau pilda unor flori pe care anotimpul rece şi bruma nu le opresc să înflorească până la ultimul boboc şi peste toate, dar nu ultimul, timpul ce ne priveşte din colţul său prăfuit de pod, unde lutul capătă încă forme rotunde şi amintiri ale oamenilor ce nu mai sunt…

...citește mai departe ↑

Pagina 12345