Amintiri din copilărie. Prânzu-al mic

Și mi-am amintit una dintre diminețile obișnuite când aveam vreo trei-patru ani și mergeam cu tataia cu vacile căci eram prea mică să merg singură sau să rămân prin curte de capul meu. De parcă aș fi vrut vreodată să rămân acasă când era vorba de dealuri??! Cât mamaia mulgea vaca, eu și tataia mâncam câte ceva, șuncă cu ceapă și pâine neagră fiind meniul obișnuit. Nemaipomenit de bune și n-o spun din pricină că amintirile se îndulcesc cu timpul ci pentru că în viața aceea simplă de la țară nu prea aveai cu ce compara bunătățurile și le apreciai cum se cuvine pe cele pe care le aveai dinainte pe masă.

Și tataia avea un obicei nemaipomenit când era vorba să mergem cu vacile: pregătea un pachețel, învelea o felie de șuncă și pâinea la un loc într-o jumătate de foaie de ziar și le îndesa împreună cu ceapa în buzunarul de la haină. Mamaia însă, ne prindea în fapt și parcă și acum o aud:

dealuri gorjene, Tehomir

...citește mai departe ↑

Ghiocei din grădina mamei

– Ia şi tu câţiva ghiocei, culege-ţi! îmi spune mama pe când traversam la plecare grădina.
– Am luat deja, în poză!
– Daaa? se miră ea mândră, dar poţi şi culege…
– Nu mamă, mi-e îmi place să culeg prin poze, am toate florile culese din toţi anii şi toate verile şi nici nu se ofilesc!

În curând întreaga grădina va înnebuni de zambile şi lalele şi câte şi mai câte. Apoi florile verii vor ademeni bondari negri, albine, viespi, gâze minuscule cu reflexii verzi-albăstrui pe carcasele lucioase, fluturi coloraţi, dar şi fluturi din aceia urâţi şi graşi ce se ţin în aer prin bătăile rapide de aripi şi cu trompa lor subţire, lungă, îndoită cercetează polenul sub privirile noastre curioase “mamăăă, iară a venit un fluture din ăla mare!”…

Imaginea asta se suprapune peste rândurile de ghiocei. E încă iarnă şi nu mă grăbesc înspre primăvară, dar ca şi florile, simt că rimtul vieţii, al naturii se răsfrânge maşinal prin mine…

ghiocei de gradina

...citește mai departe ↑

Iarnă.Timp.Tehomir

un sat romanesc - Tehomir, Gorj
Următoarele fotografii traversează curtea unei case de ţară, iar, în final, casa e privită de departe, dinspre cimitir. E iarnă, satul e alb, adultul cu aparat foto venit de la oraş retrăieşte pentru o clipă momentele fericite ale copilăriei sale. Dinspre viață înspre moarte e doar o chestiune de perspectivă și nu e nimic ciudat în faptul că vederea dintre cimitir e cea mai cuprinzătoare…

...citește mai departe ↑

Bike-Concediu VII. Malovăţ-Tehomir. Înapoi în Oltenia cărbunelui

Episodul 7 sau al ultimei zile are mai mult o importanta personala decat una biciclistica. M-am apropiat de casa, am vizitat Motru de pe bicicleta si m-am gandit la multe lucruri vechi cu mintea de-acum.
A fost un concediu inedit, o experienta inedita, dar si redescoperire a sinelui alaturi de trei oameni minunati de la care am avut si am multe de invatat.

...citește mai departe ↑

Bike-Concediu I. Tehomir-Godeanu. Sus, sus, la munte sus


Corturile ne aşteaptă întinse, focul e aproape stins, muşchii, genunchii mă dor şi sunt curioasă ca şi Andrei despre ce ne-o mai durea mâine. A fost o zi fructuoasă şi cu toţii am dat dovadă de multă muncă şi stăruinţă.

Luna plină mai are puţin şi se ridică deasupra pădurii, poienile cosite cu clăiţele pe post de paznici şi crestele munţilor Mehedinţi îi aşteaptă lumina, iar liniştea e ascunsă undeva în ţârâitul greierilor. Nici o insectă neprietenoasă, aer curat şi respirabil după o zi caniculară, doar oboseala plăcută a omului mulţumit de drumul său.

...citește mai departe ↑

Pagina 12345