Ciorna unei întâlniri uitate… sau inventate

Am găsit următorul text pe blog la secțiunea draft a articolelor în lucru – o ciornă. Îl redau mai jos așa cum l-am găsit, fără diacritice, cu o corectură sumară.

Ce e totuși interesant la el? Păi: nu-mi amintesc când l-am scris, de ce l-am scris, ce m-a inspirat și mai mult, am reușit să îi alterez data de creare și nici nu am evidența reviziilor astfel că tot ce pot spune despre acest text este că l-am găsit pe blog. Nepublicat, cu un titlu pe care l-am trecut mereu cu vederea: „Ciorna”.

...citește mai departe ↑

pot să?

pot să iubesc
o taină că iubesc?
pe acoperișul tainei să iubesc,
peste streșini să curg
în stropi mari ca râuri mici
prin fața ochilor ca un veșmânt să-ți curg.

pot să iubesc
o taină că iubesc?
cum nu te văd și nu te aud
cum nu te simt și nu te ascund
cum nu ești și încă mai ești
cum sunt și mai sunt.

...citește mai departe ↑

Dezvirtualizare cu Dunia

Nu recomand oricui ieșirea din virtual, unele forme de comunicare nu evoluează prin completare, ci prin consecvență în timp, la fel cum unele prietenii cad în delăsare atunci când se trece de la obișnuitul față în față la schimbul formal de informații transmise prin unelte (mail, scrisori, telefon etc. ) ce limitează iremediabil gestualitatea. Ori gestualul e o lume în sine.

...citește mai departe ↑

În registrul cel mai de jos

E întuneric, e a nu știu câta oară când mă regăsesc în aceeași imagine a drumului spre casă, mă uit la mine de sus din vârful blocului cum înaintez cu umbra prelungă și dezordonată spre casă și văd o gospodină încărcată cu de toate, dar mai ales cu chef de treburi, gătit, spălat, curățenie, pregătit kit-ul pentru maratonul montan de sâmbătă (devine puțin cam atipică noțiunea de gospodină acum), văd o femeie alintată de legănarea cerceilor cu copaci de argint printre suvițele eliberate dintr-o împletitură încă lungă, văd un suflet captiv în fagurele gol al cuvintelor negăsite, nescrise, nerostite, văd omul energic ce amână finalul de zi pentru cândva târziu, în noaptea cu semilună, mă văd pentru că tot ce am cu adevărat de făcut de-acum înainte presupune doar dragoste.

...citește mai departe ↑

Vorbe de trebuință

Vorbe… vorbe de trebuință nu am să vă dau. Am trecut printr-o perioadă de tăcere interioară, printr-o perioadă zbuciumată despre care n-am zis un cuvânt, n-am scris o literă. Asta e lecția mea pentru voi: să nu credeți că știți un om doar pentru că are blog și-un perete de facebook plin cu postări, nici pentru că ați citit ce tot scrie de cinci ani, nici pentru că e deschis la mărturisiri și la povești de viață. Mereu e mai mult de atât și mai mult și încă pe atât.

...citește mai departe ↑

Pagina 12345