Cărare spre nicăieri
Am obosit.
Tot omul obosește, desigur. Chiar și când sunt obosită afirm asta cu un aer energic. Defect de fire.
Cum ar fi un hamac aici între mesteceni??! Nu-mi răspundeți… să ne imaginăm doar, nu va fi niciodată timp, vom vrea mereu să mergem mai departe.
Și e bine că e așa. Dacă ne-am rezuma visele la odihnă…