Povestindu-ţi oraşul. Un Braşov pentru fiecare dor
Braşovul e unul dintre puţinele oraşe de care mi se face dor. N-am crescut acolo, nu-l cunosc prea bine, nu ştiu mai nimic despre el.
Braşovul e unul dintre puţinele oraşe de care mi se face dor. N-am crescut acolo, nu-l cunosc prea bine, nu ştiu mai nimic despre el.
Sunt puţine acele momente când aflaţi în trenul vieţii putem privi cu fascinaţie în urmă.
Sunt puţine acele momente când păcălim timpul prinzând viteză.
Sunt şi mai puţine acele momente când ne vrem timpul înapoi sărind… din mers.
Noapte. Pași în doi. Degete se cuprind. În frig.
Străduțe. Lumini și liniște. Uneori, oameni.
N-am mai fost aici, noaptea.
Piatră cubică. Simbolism care moare încet.
Cerul e negru. Amintiri fără stele.
Nimeni?
Oraș nevinovat.
Am ramas asteptand intre minutele din pumnul meu strans si un timp expirat, nemasurat, iar tu l-ai lasat sa treaca transformandu-l in spatiu. Fara de acest Timp plecarea mea in lume s-ar numi zbor. Fara de acest Ceas Asteptarea ar deveni imaginabila. Si-as putea astepta, astepta…