dum spiro – spero! sau Povestea lanturilor

Piatra Craiului - luna
Reveniti in poiana refugiului Spirlea, ne-am asezat la masa de lemn de langa si-am scos cina: un mar verde si putina apa. Soarele apunea incet si doar creasta mai era luminata. Fusesem acolo sus. Acolo sus. Acolo. Stateam asezata la masa si aveam senzatia ca e dimineata si ca urmeaza sa plec la drum. Cam puternic sentimentul ala pentru o senzatie. As mai fi urcat o data si inc-o data!
Simteam mirosul stancii in nari, o simteam imprimata in palme, in mine.

...citește mai departe ↑

Dintr-o duminica in alta

Dupa toate acestea nu-mi ramane decat sa simt fericirea invadandu-ma! De ce naiba vorbesc despre fericire cand ea nu vorbeste cu mine?
Pentru ca am ramas amandoua ca doua siluete subtiri de fantoma.
Eu inspre ea, ea intoarsa-nspre perete.
Soarele ne alatura umbrele pe acelasi zid.
Pana la apus.

...citește mai departe ↑

Pagina 12345