Mi-e dor să scriu un roman

Un dor ce mă bântuie de parcă aş fi scris deja nu unul ci chiar mai multe romane, de parcă aş şti cum e.
Ca o nostalgie după vremuri ce n-au existat încă.
Un dor pentru imagini aievea ce deseori mă cutremură cu realismul lor: eu scriind, la o fereastră spre dealuri.
Un dor pentru o poveste care să mă soarbă într-atât încât revenirea în propria-mi fiinţă s-ar naşte din “Sfârşit.”.

Mi-e dor să scriu un roman.
Despre mine cea care n-am fost. Despre mine cea care voi fi.
Despre mine scriind dinainte de a fi.
Despre poveştile pe care nu le mai pot trăi.

Mi-e dor să scriu un roman ca un poem, ca o alegorie.
Ca şi cum mi-aş ştii fiecare cititor, iar fiecare cititor ar crede că mă ştie. Ca şi cum chiar fiecare cititor ar fi scris despre el însuşi.

Mi-e dor să-mi scriu un roman.

...citește mai departe ↑

Scriitorul

Stranse bine sulul de hartii in mana si se angaja in traversare. Cauta in zadar priviri pe care sa le patrunda adanc, dar ricosa din toate. In dreptul librariei scruta vitrina si cartile modern ilustrate cu titluri malitioase il facura sa nu mai intre ca de obicei. Urmatoarea vitrina il absorbi de-a dreptul. Usa magazinului

...citește mai departe ↑

Pagina 12