Cine-ar fi crezut că există atâta determinare în mine cât să continui povestea pe schiuri, cine, că eu nu, dar iată că tot eu sunt cea care insistă pe ruta pașilor mici și extrem de mici… la vale. Și pentru că nu-mi ajungea dute-vino-ul emoțional pe care mi-l dă schiul alpin, de pârtie, am mai deschis un capitol: schiul de tură. Un capitol dintr-ale muntelui căci pe schiuri o să pot umbla și iarna cărările, pădurile, iar câteodată, culmile. Ideea nu-mi aparține și nu-i idee, ci mai mult o simțire, o evoluție pe care o încearcă firesc, tot mai mulți… drumeți.

...citește mai departe ↑