[Jurnal în mișcare 02’24] o zi în plus

Valea Rinului Lichtenstein

Noroc cu jurnalul lunar că pot să dau un ochi pe februarie de anul trecut sau pe cel de acum doi ani și asta ajută la o înțelegere mai realistă a prezentului. Acest prezent în care mă întreb de ce nu am făcut mai devreme unele lucruri dar, mai ales, oare ce nu fac încă, nu încep, nu îndrăznesc. Apoi îmi amintesc, tot cu ajutorul jurnalelor, de cum sufletul greu, ca de plumb, a sedimentat în mine un hopa-mitică care mă ține forțat locului. E drept, în picioare mai mereu, oricât m-aș arunca la pământ.

Cert e că sunt niște schimbări și pe tarlaua mea. Ce-mi lipsește s-a cronicizat și e ca-n alergare: cu o durere veche poți termina și un ultramaraton, cu una neașteptată nu iei nici startul.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 01’24] alergarea lunecă, dar schiul nu aleargă

Altstaetten ianuarie alergare

Ca și în ultimii doi ani, ianuarie elvețian s-a terminat în… Austria. Pentru o scurtă revedere, dar atât de așteptată, cu prietenii abonați la tradiționala săptămână de schi în Zillertal, și pentru o săptămână de schi în familie – o experiență cu totul nouă care păstrează dilema mea legată de acest sport: să mă las sau să mă pluguiesc la nesfârșit.

...citește mai departe ↑

Schi în Zillertal ediția 2013


Povestea mea pe schiuri de abia a început si sper să nasc macar in cei fricosi (ca mine) microbul. Nu tine de varsta sau de conditia fizica ci doar de incercare si staruinta. …schiul se învaţă! Aici graba chiar poate strica treaba pentru că o accidentare la început de drum te poate îndepărta pentru totdeauna de sportul ăsta. Mie mi-a luat 9 zile să pot spune ABIA AŞTEPT SĂ SCHIEZ DIN NOU şi am avut tot arsenalul de frici cu mine: accidentarea, „demonul pantei”, viteza, anti-talentul etc.

...citește mai departe ↑