Stelele gorjene din nopțile Crăciunului

mersul cu steaua colindatul de Craciun


Mă sună soră-mea că vrea să-i trimit stelele. Nu cele de pe cer, ci colindele pentru nopțile de Ajun și de Crăciun. Băieții ei – nepoții mei, merg cu steaua și, obiceiul deși străbun, e dedat uitării mai lesne decât ne dorim. Acum câțiva ani am scris un articol pentru un ziar românesc din Canada și, din fericire, am cules stelele de la consătean. Cu ele salvate pe calculator le pot da acum mai departe de câte ori mi se cer. Le pun și pe blog, căci le doresc viață lungă, măcar cât vom trăi cei ce le-am ascultat cândva.

...citește mai departe ↑

Experiențe noi: Sărbătoarea Clătitelor sau Fasching Prejmer

Prejmer-Festival-clatite-2-rw.jpg

De când m-am mutat în Brașov am realizat câte voi avea de descoperit în această parte a țării, altele decât munte. Știu puține detalii despre viața în Ardeal, știu că îmi place la nebunie arhitectura caselor țărănești și ador turnul alb și zvelt al fiecărei biserici ce anunță, încă de foarte departe, prezența discretă a satului din jur. În aste condiții, fiecare plimbare e o adevărată incursiune plină de curiozitate.

...citește mai departe ↑

Deschide Poarta și Intră-n Peisaj II. La pas prin Fundata, Moieciu de Sus, Fundățica

Fundata-Moieciu-toamna-1942w.jpg

N-am mai fost niciodată la Fundata, dar savuram de ceva vreme fotografiile lui Mihai Benea postate pe pagina Fb/PeisajeAgroPastorale, peisaje la care n-ai cum să nu rezonezi… Deși am fost un grup numeros, iar programul celor două zile a cuprins activități care mai de care, periplul printre casele celor trei sate tot drumeție s-a numit și am revenit la Brașov cu sentimentul relaxant ca după o tură pe munte. De suflet mi s-a lipit Fundățica…

...citește mai departe ↑

Deschide Poarta și Intră-n Peisaj I. Un gând despre turismul rural montan și un proiect care îmi place

Fundata-CEM-MihaiB-5.jpg
Ținut cu fânețe și odăi, foto: Mihai Benea, www.cem.ro

Încotro? Cât vezi cu ochii e o lume pe care o știi fugar de prin pozele de pe internet, dar la fața locului ești de-a dreptul străin, neputincios, copleșit de complexitatea peisajului, aici drumul n-are nume de stradă ca în oraș, îți amintești de unde ai venit și n-ai nici o idee unde duce, ești captiv la poarta cu numele pensiunii.

...citește mai departe ↑

Pagina 123