meet the sun
Dacă mergeți la Roma și vă doriți o zi mai relaxată, mai intimă și mai fără piatră, atunci mergeți la Grădina Botanică, e aproape de Vatican, e pe harta turistică și în anotimpul potrivit, e sigur plină de flori. Și dacă vă fluieră careva, nu vă faceți că plouă, sunt papagalii! 🙂
Avantajul oraşelor apropiate Mediteranei e că au aerul acela exotic şi cald, iernile blânde de unde şi o vegetaţie specifică care, unui continental ca mine, i-a atras imediat atenţia. Nu pot spune că nu mai văzusem pentru că am avut parte de ceva vacanţe în Grecia sau Tunisia şi nu eram la primul contact. Cu toate acestea, nu mă aşteptam la surprize floristice din partea Romei în luna octombrie.
Mă uit la ea şi mă simt din nou acolo. Şi e o stare dintr-un oraş ce poate fi, în definitiv, oarecare. Şi e o stare în care prejudecata că oraşul e naşpa prin însăşi existenţa lui dispare. Şi e o stare în care ştiu că de n-ai ochi să vezi paradisul, degeaba locuieşti în el…
Mă întreba Radu acum ceva vreme când apare jurnalul cu Roma. Asta m-a pus puţin pe gânduri. Ar trebui să scriu un jurnal?! Apoi m-am gândit, un pic cam negativist ce-i drept, că va veni o vreme când voi fi poate prea ramolită ca să-mi amintesc…
Prin urmare am înşirat ce-am văzut, ce mi-a plăcut şi nu mi-a plăcut la Roma, precum şi o selecţie modestă de fotografii.
În foiala adăpostului se formase deja o mini-lume din care m-am dat desprinsă cu ceva regrete că momentul ăla de pauză din toate s-a scurs la fel ca apa ploii. E uimitor, realizez acum când scriu, cum puţine lucruri ne mai opresc din graba de a face aia şi ailaltă, de a ne opri din drumul care-i musai de făcut, de a ne întârzia de la ora la care e musai să ajungem…