M-am dus sute de kilometri să văd un munte drag și am sfârșit alergându-l. M-am întors sute de kilometri tânjind după nevăzutul munte de sub tălpi și din nori, cu mâinile goale, cu picioarele ușoare, cu o tăcere interioară ca de stâncă. Mi-am primit atâtea lecții că nu mi-a ajuns o săptămână pentru recuperare sufletească – dacă tot n-a fost să fie febră musculară. Pentru mine RSR-ul n-a fost un concurs frumos ci un concurs-școală.

...citește mai departe ↑