Ora 9 a sosit, omul negru a venit și ca-n joc, unul dintre cei doi examinatori auto – cel negru, intra în sala de așteptare urmat îndeaproape de un indian costeliv ce comenta într-una. Vorbeau în franceză, repede și repezit, primul cu sictir, al doilea cu vădită nemulțumire. Negrul, cu dosarul sub braț, se face nevăzut după ce intră pe-o ușă cu acces permis doar personalului și indianul rămâne cu nasul lipit de afiș. Bombăne mai departe, iese și trântește ușa – pesemne a picat examenul. Pe scaunele celor care așteaptă să le vină rândul, inclusiv al meu, lumea e încordată. O tipă plânge că tocmai a luat examenul, dar a fost ”intens” și simte nevoia să se descarce după cum îi spune mamei ce o însoțește. Alta plânge de emoțiile de dinainte. Un tip e doua oară când merge la baie și se tot foiește. Nici mie nu-mi arde să sar într-un picior, dar mă ridic pentru că o ”daniela claudia” se aude de undeva din spatele meu. E negrul.
...citește mai departe ↑