Mirajul Pietrei Percé

sau Cum am dat muntele pe-o piatră

Gaspesie. Rocher Perce

Când am plecat noi în concediu planul făcut suna cam așa: munte – balene – munte – spre casă. După primul munte (n-am scris încă, dar urmează) și balene și având în mâini pliantele luate de la punctele de informare turistică de pe traseu, Andrei a pus ochii pe Piatra Percé (în perechea bilingvă: Percé Rock – Rocher Percé). Muntele unde trebuia să mergem având drept vedetă al doilea vârf din Quebec (doar 1200+ metri, nu vă imaginați vreun doi-miar măcar) a pălit brusc în fața unei pietre solitare ce iese din mare și care bonus, mai are și-o gaură fotogenică. Și oricât mă știți de dornică de munte, în concediul ăsta m-am lăsat în voia drumului, iar drumul a devenit o destinație în sine.
Verdict: cu toată viteza înainte, Percéeee!

...citește mai departe ↑

Cascada Montmorency și Canionul St-Anne

prima zi de concediu a debutat cu multă apărainbow @ Canyon Sainte-Anne

Revenind la cursul micului nostru concediu prin Quebec și cu toate că-i tare greu să mai scriu ceva după balene, mă încumet să povestesc despre două mari cascade pe care le-am văzut chiar în prima zi. Relieful nu prea înalt al provinciei, dar stâncos și format în mare parte din roci dure care nu se lasă ușor modelate de apă (precum calcarul) în combinație cu rețeaua bogată a apelor (lacuri peste lacuri care alimentează râurile care alimentează alte lacuri și tot așa până răzbește vreunul la ocean) dau naștere unei întregi galerii de cascade de toate felurile și mărimile, iar cele mai frumoase și ușor accesibile sunt captate imediat de industria turismului.

...citește mai departe ↑

Visarea-i o coamă lungă de balenă

Am coborât de pe zodiac și ne-am reluat călătoria de la mal. Priveam spre mare, spre fluviul cel mare de fapt și mi se părea că de peste tot urmează să se ridice o spinare de balenă. Le-am visat noaptea, dar și cu ochii deschiși ziua. Sunetul lor puternic îmi stăruie în amintire, uimirea de pe chipul de-atunci mi s-a întipărit în straturile epidermei, frumusețea acestor animale imense mi-e încă greu de descris.

Inofensivă și liberă căci Terra e grădina ei zoologică, balena e un dar al naturii ce prin modul în care a făurit-o n-o ține ascunsă de noi în adâncuri, dar nici nu ne-o oferă pe tavă ca pe-o pradă ușoară ca s-o putem admira închisă după cum ne e obiceiul, ci pur și simplu ne spune: iată omule, cea mai mare făptură a planetei tale!

balena albastră

...citește mai departe ↑

Mont-Tremblant: Roche-Coulée-Corniche și Chutes-Chute

E a doua oară când venim aici și de data aceasta am ales niște trasee intermediare La Roche-La Coulée-La Corniche unde muntele e ca dealul, iar traseul ca trotuarul… Ca să mai tragem de timp și să nu plecăm prea devreme spre acasă am fost și pe la niște cascade Chutes-Croche și Chute-du-Diable, dintre care ultima, cu debitul ei mare și tare, a spălat și scăpat turma.

...citește mai departe ↑

Povestea Sălii sau Franceza la nevoie se cunoaște

De trei zile încoace gura-mi tace. Motiv? Învățam de zor pentru examenul de permis și parcă nu-mi mai stătea mintea la altceva. Azi am avut Sala 🙂 Titlul însă se datorează recunoștinței pe care o port azi și acum limbii franceze asta după ce am hulit-o în toate felurile posibile. Uite că s-a întors roata și mă bucur c-a fost așa, dă-o-ncolo de mândrie și dă-i naibii de demoni, ce e mult strică, ce e puțin rafinează.

...citește mai departe ↑

Pagina 12