Prieteni dragi


Întârzieri, aglomerație, din ce în ce mai multă română în jur, tot mai multă noapte, tot mai multe glasuri prinse în iureșul entuziasmului și-al nerăbdării – o ultimă ușă ne mai despărțea de o altă mulțime – cea a oamenilor dragi care ne așteaptă. Întâlnirea cu Andrei, retrăită de mii de ori în tot atâtea scenarii era acum reală… Și cum mă conducea spre ieșirea din aeroport, tot insista să merg drept în față unde doar prin geam și eventual plutind peste niște scări puteam trece. Și-atunci, i-am zărit!

...citește mai departe ↑

In hol, e EA

Nu știu ce nume să-i pun. E prea devreme. Ne cunoaștem foarte puțin, mai ales că eu am băut ceva vin cât ea m-a așteptat afară cuminte. Nici nu putea altfel că era legată. Acum e acasă, în hol. Are puțin roșu, ceva mai mult negru și e mică-micuță, așa ca mine. E cadoul prietenilor mei pentru mine. V-am spus-o eu că ZIUA nu s-a încheiat…

Vor urma povești, plimbări, trasee. Va rămâne de neuitat acest moment. Prima mea bicicletă mă așteaptă în hol și mă duc în control, dar nu fără să spun tare:

PINGUINI, MULȚUMESC! >:D<

...citește mai departe ↑

Pentru cea mai frumoasă zi, mulţumesc!

Am trăit azi – şi nu s-a terminat încă – o zi ieşită cu mult din orice tipare. Am mai avut zile de naştere (numa’ vreo 29), dar asta le-a întrecut pe toate. Cred că vreau să reîmplinesc aceşti 30 de ani în toţi anii de-acum încolo!

Ca să îmi înţelegeţi emoţia şi uimirea încep a vă spune că s-a consumat o baterie de telefon azi – una care ţinea 5-6 zile. Am vorbit cu oamenii dragi din viaţa mea, dar şi cu oameni cu care nu m-am văzut de multă vreme, cu oameni din copilărie şi din adolescenţă, cu oameni aflaţi peste hotare, cu oameni în suferinţă ce şi-au făcut timp pentru mine. Am vorbit azi cu cei de-un leat, dar şi cu părinţi, bătrâni, copii.

Oamenii aceştia de care mă leagă multe poveşti, bucurii, suferinţe, au făcut ca lumea să se învârtă doar pentru mine. Eu aşa am simţit-o. Nu ştiu dacă sunt omul care să merite toate acestea, dar asta e o nelămurire prea puţin importantă. Ce contează cu adevărat e că voi toţi credeţi în mine,ţineţi la mine, mă faceţi să vă ştiu acolo pentru când va fi nevoie. Acest lucru ar trebui să-mi fie de ajuns şi să mă facă să merit toate acestea!

Azi am avut alături într-o conjunctură cel puţin la fel de frumoasă ca primăvara, omul iubit, părinţii, fraţii, nepoţii, rudele, prietenii, colegii de muncă, colegii de şcoală şi sper să nu fi uitat pe nimeni…

Azi am avut cea mai frumoasă zi! O zi ce nu s-a terminat şi pe care nici miezul nopţii n-o va termina.

Mulţumesc.

...citește mai departe ↑

Pagina 1234