meet the sun
Am continuat sa pun apa in ghiveciul gol de pe birou si azi de dimineata am gasit in el… o floare. Nu mi-a venit sa cred! I-am multumit celei care a plantat si mi-a raspuns: “Toata lumea a aruncat ghivecele dupa ce s-au uscat florile, tu ai pastrat ghiveciul, asa gol, de parca astepta ceva…” …
A fost odata ca niciodata o zi normala la birou, cu pauza de masa si cafea si covrigi cu susan. Zana cea buna insa mi-a soptit ceva de-o invitatie la palat si cum bagheta fermecata nu isi repeta vraja de cate ori vor muritorii, am acceptat fara sa ma gandesc prea mult.
Daca e sa admit existenta macar uneia dintre bolile de care sigur sufar, atunci recunosc scenaristica. Aseara m-am asezat in pat la o ora ciudata, adica 11. Cum zaceam eu asa, fara chef de nimic si sleita de puteri de-abia tragand plapuma peste si refuzand sa ma intind dupa firul lampii ca s-o sting, am …
Intr-o zi, i-a cazut un nasture. L-ai ridicat si l-ai pus intr-unul dintre buzunare. Buzunarul acela a devenit imperfect. Mana aceea a devenit neadapostita. De teama, doar de teama ca din greseala nasturele va fi scapat afara si pierdut pentru totdeauna. Ai inceput sa te tii cu mana de bare si sa restabilesti echilibrul, sa-ti iei avant cand mergi, sa gesticulezi cand stai. A aparut invidia intre cele doua maini, competitia, dezaxarea.
Ma jucam in parul tau, tu intinsa in iarba, parul tau pierdut prin iarba jumatate verde, jumatate uscata…
Nu e un eseu sau vreun tratat complet. E doar parerea mea de om asteptand in soare (la propriu). Dar tot va asteapta un post lung…
– Haide, aseaza-te! E destul loc! O sa-ti zic prietene, daca nu ti-e cu suparare.
Sa vorbim despre lucruri neplacute creierului lenes, despre dorurile ascunse ale inimii tocmite, sa ne usture limba deloc obisnuita cu taisul cuvintelor! Si nu te uita dupa chelner, in seara asta nu bem nimic, nu fumam, nu ne uitam dupa femei si in niciun caz, nu ne conformam unul altuia. Nu servim si nu suntem serviti. Nu asteptam, nu ne grabim, nu rabdam, nu platim nota de plata decat daca avem cu ce. Am venit ca sa ramanem o vreme, poate chiar doua.