pulbere

Nu mai intreb nimic.

Am inteles

din desteptare tot.

In oglinda mea

pentru un singur chip

si pentru aceeasi ochi

mai e un loc.


Ma doare mana asta intinsa,

Rana ramasa deschisa,

Orele tale tarzii

din noptile mele-adormite,

Semnul de carte asezat potrivit,

Starea de moarte,

Gandul ca m-ai pustiit.


Nu te mai caut.

Astept de la pietre

soptirea trecerii tale.


Nu mai exista

cale, cuvinte,

intoarcere.

...citește mai departe ↑

Neuitare

Din amurguri si din petale

am invatat sa desenez rosul

cu degete murdare si simple

de neculoare si indrazneala.

Daca simt fericirea

atingandu-ma pe umar

jucandu-se si razand

de tresaririle mele

e pentru ca am atins

cu mainile amandoua

conturul ei de sfera

si nu s-a mai intamplat

nimic dupa.

Intre cuvinte am adaugat

pauze uneori

pe care nicio virgula

nu le-ar putea desparte

si niciun punct n-ar indrazni

sa adanceasca mai mult.

Numai tu rostindu-le

insoteai in ochii mei

drumurile in ocean.

...citește mai departe ↑

dar

oraş nebun, oraş urât
străzile tale sunt pline de noroi
cerul tău e mărginit,
dar
cerul va fi de maine şi mai gol


oraş nebun, oraş pustiu
nopţile tale sunt singurul meu adăpost
râul tău e jumătate îngheţat,
dar
va oglindi de maine mai mult gol


oraş nebun, oraş străin
copacii tăi sunt bătrâni fără zile
gara ta mă doare de îmbrăţişări,
dar
peronul va fi de mâine şi mai gol


oraş nebun, oraş tăcut
roagă-mă să mai rămân o zi
somnul meu devine mai adânc,
dar
somnul tău va fi de maine – gol.

...citește mai departe ↑

dormi!

suflet de cantec era atat de pustiu caci toti adormisera ca si nuferii unui lac vrajit. Si un cantec de lebada A sunat mortuar. Umbre negre s-au risipit iar cantecul trist s-a prefacut in stea suflet de nisip Clepsidra, intr-o zi am sa te opresc! Am masurat prea mult timp si am ramas acelasi. Vreau

...citește mai departe ↑

BorderLine

Sunt firav
Caci m-a nascut Soarele
intr-o toamna.

Nu stiu cine sunt
Pentru ca nu m-au botezat
Oamenii.

Nu cred in nimic
pentru ca sunt Orb
si nu cunosc
decat Cerul.

Sunt pustiu
caci sangele meu
nu are Culoare.

Ma plang de prea multa tacere
Cand vantul ma invata
Cuvintele.

In fiecare clipa
mor cate putin
insa umbra mi-e…
Eternitate.

12 decembrie 1999 – Poet abstract, poem nebun
Pentru zilele care-au fost si pentru cele care nu vor mai fi. Ca de Mos Nicolae.

...citește mai departe ↑

Pagina 12345