Ingerului
Pe jumătatea de fereastră,
îmi strecor aripile afară
şi jumătăţile de copaci se regăsesc
deodată
deasupra jumătăţii mele de cărare.
În rime sau vers alb, gândurile se scriu uneori într-o poezie.
Pe jumătatea de fereastră,
îmi strecor aripile afară
şi jumătăţile de copaci se regăsesc
deodată
deasupra jumătăţii mele de cărare.
Cea mai frumoasă culoare din lume
e poate cea a aerului vuind dimprejur
când aripile lui s-au deschis
şi gândul tău s-a-nnaripat
fără să ştii
prinzând contur.
Cea mai frumoasă culoare din lume
e un aer… vibrând??!
Te întrebi
prin ecouri prelungi
ninse blând peste vârfuri
din înalturi deschise
şi tot mai adanci.
aud
in liniste si foarte rar
doar zgomotul
caderii unei singure frunze.
aud
cum se loveste de ram,
de fiecare ram
potrivit in cale.
simt
cum capata elan din
neclintirea coajei aspre.
respir
cum respir-adieri
din nemiscarea tuturor.
vad
cum se apropie de pamant
din in ce mai clar.
simt
cum atinge
iarba putin frageda
si putin moarta.
stiu
cum nu se poate
lipi pamantului
de-atatea morminte.
in liniste si foarte rar
aud doar o singura frunza
picand
si e mult,
atat de mult,
pe cat de mult poate fi mult.
in toamna aceasta
ma voi transforma
in copac
si-mi voi asculta
fiecare frunza plecand.
si cata toamna poate fi
si cat de rar poate fi rar,
cand orice numar
pe care-l stiu
e un infinit?
_____________________
o vreme ne-am mai sincronizat
cand si cand
ca un secundar cu un minutar
condamnati la ciclare.
Cu alte cuvinte, calatoriile pot fi interesante si datorita contrastelor. Dintre noi si ei, dintre ei si ei, dintre noi si noi.