Tot

margareta

De unde să încep să nu mă-nceapă urma?!?
tot schimb pereţi, oglinzi
tot caut să întreb
când din oglindă mi se-ntoarce umbra.

Nu-i seara potrivită, nici ploaia de final,
nu uit nimic – doar norii
din marea ta de nori mi-ating fereastra
cu-Acel din urmă val.

Am rândurile-n faţă, tavanul ‘nalt cât cerul
lumina stinsă se mai stinge-odată,
când dintr-o carte, oarecare, îmi pică incoloră
floarea albă – semnul.

Ce mai ştiu despre mine e doar că nu mai chem
în nopţile cuminţi perdelele străine,
luminile-n oraş – tot oarbe,
alei şi bănci – tot reci,
şi încă mai iubesc şi încă nu mă tem.

...citește mai departe ↑

intampland iubirea

Cand exista, sopteste fara a se risipi
din verbul transformat in simt
si vibrat imprudent
sus pe cupola unei papadii.

Cand exista, iti daruieste culori
rupandu-ti ferestre din soare
cand tu inca orb te amesteci
in joaca mainilor printre nori.

Intamplarea ei de a fi
Ti se da intr-o singura dimineata
Dupa-aceea repeti trezirea din somn
de-atatea ori pana nu mai adormi.

Intamplarea ei de-a nu mai fi
Te face insomniac in propria-ti viata.

Altfel, e mai simplu sa nu existe
sa fii doar un om ca toti ceilalti,
cu statii de coborare pentru vise.

...citește mai departe ↑

unui Şoim

Cea mai frumoasă culoare din lume

e poate cea a aerului vuind dimprejur

când aripile lui s-au deschis

şi gândul tău s-a-nnaripat

fără să ştii

prinzând contur.

Cea mai frumoasă culoare din lume

e un aer… vibrând??!

Te întrebi

prin ecouri prelungi

ninse blând peste vârfuri

din înalturi deschise

şi tot mai adanci.

...citește mai departe ↑

14

aud
in liniste si foarte rar
doar zgomotul
caderii unei singure frunze.
aud
cum se loveste de ram,
de fiecare ram
potrivit in cale.
simt
cum capata elan din
neclintirea coajei aspre.
respir
cum respir-adieri
din nemiscarea tuturor.
vad
cum se apropie de pamant
din in ce mai clar.
simt
cum atinge
iarba putin frageda
si putin moarta.
stiu
cum nu se poate
lipi pamantului
de-atatea morminte.

in liniste si foarte rar
aud doar o singura frunza
picand
si e mult,
atat de mult,
pe cat de mult poate fi mult.

in toamna aceasta
ma voi transforma
in copac
si-mi voi asculta
fiecare frunza plecand.

si cata toamna poate fi
si cat de rar poate fi rar,
cand orice numar
pe care-l stiu
e un infinit?

_____________________

...citește mai departe ↑

Pagina 12345