Autobiografică
Am cântat pe deal cât mă ținea gura,
pe sub rară de salcâm și albă de plută,
spinilor de pe rugi am cântat
și crăpăturilor pământului,
potecilor de nisip, malurilor de humă,
satului ce rămânea în urmă.
Articole cu tag-ul: poezie
În rime sau vers alb, gândurile se scriu uneori într-o poezie.
Unui vis
ca doi străini ce schimbă două vorbe
într-o prelungă sală de-așteptare
ca doi străini cu câte o poveste
fără final și fără alinare
ca doi iubiți de-o pierde-vară
ca doi străini prinși de un scai
de câte ori ți-am spus să pleci
a fost de fapt o rugă să mai stai
Fereastra din pat
M-am trezit în această dimineață ca o leneșă de carieră, am lenevit cu orele deschizând în răstimpuri ochii pentru a vedea cum mai e afară și am prins geana albastră de ziuă, apoi copacii înroșiți de răsărit, apoi așezarea cuminte a cerului peste copacii înmuguriți încă. Pentru mine privitul afară dimineața nu e doar o luare de puls, e un puls.
Trei femei
Eu un trecator, ele un poem…
Azi am zărit pe treptele înalte ale unei case
trei femei.
Una fuma, una plângea, una privea.
Aveau ochi de mame,
ochi de femei din comunism,
ochi de femei care robotesc din zori în zori,
ochi fardați cu negru o dată la trei zile.
Două vorbeau o limbă necunoscută mie,
iar cea de-a treia plângea
ca-n toate plânsurile pământului.
Atât de puţin
În universuri mici
întinderile largi
devin întrebări.
Dar în oamenii mici
întrebările mari
redevin mări?
Omul ce şade
mulţumit cu puţin
e tot omul de ieri
ce-alerga jinduind?
Omul ce arde
pentru atât de puţin
e tot omul de mâine
ce l-aşteaptă senin?