meet the sun
Cand tramvaiele trec atat de rar
incat cred ca n-ai sa mai vii
niciodata,
Cand ploaia vrea sa-mi spuna ceva
si eu cred ca vrea doar sa-mi placa,
Atunci ochii mei vad Totul
si inima-mi plange ochiul
ce-ar putea urla dupa tine,
dar unde sa vii?
tie-ti place caldura cand ploua
si frig e la mine…
Hei tu! voi striga…
Te vei intoarce sau nu din ultimul drum?
Sub un ceas ireal
Printre oameni ireali
Va mai bate oare
Cea din urma secunda?
Intr-un asfintit rece
Pe strazi nestiute
Va mai exista oare
Zidul din vis?
Hei tu! voi striga…
Si doar glasul meu te va insoti
pe ultimul drum.
Sunt firav
Caci m-a nascut Soarele
intr-o toamna.
Nu stiu cine sunt
Pentru ca nu m-au botezat
Oamenii.
Nu cred in nimic
pentru ca sunt Orb
si nu cunosc
decat Cerul.
Sunt pustiu
caci sangele meu
nu are Culoare.
Ma plang de prea multa tacere
Cand vantul ma invata
Cuvintele.
In fiecare clipa
mor cate putin
insa umbra mi-e…
Eternitate.
12 decembrie 1999 – Poet abstract, poem nebun
Pentru zilele care-au fost si pentru cele care nu vor mai fi. Ca de Mos Nicolae.