ne(dor)

De ce te miră

adierea târzie a serii?

E doar orizontul

Ce-ţi aseamănă căldura

c-un izvor…

Din mâna ta într-a mea

curg ani sau vise,

eu gol – tu încă neplin,

tu nod – eu încă pustie

Când dorul meu te-ascunde,

(Ne)dorul tau mă-nvie!

...citește mai departe ↑

pulbere

Nu mai intreb nimic.

Am inteles

din desteptare tot.

In oglinda mea

pentru un singur chip

si pentru aceeasi ochi

mai e un loc.


Ma doare mana asta intinsa,

Rana ramasa deschisa,

Orele tale tarzii

din noptile mele-adormite,

Semnul de carte asezat potrivit,

Starea de moarte,

Gandul ca m-ai pustiit.


Nu te mai caut.

Astept de la pietre

soptirea trecerii tale.


Nu mai exista

cale, cuvinte,

intoarcere.

...citește mai departe ↑

Neuitare

Din amurguri si din petale

am invatat sa desenez rosul

cu degete murdare si simple

de neculoare si indrazneala.

Daca simt fericirea

atingandu-ma pe umar

jucandu-se si razand

de tresaririle mele

e pentru ca am atins

cu mainile amandoua

conturul ei de sfera

si nu s-a mai intamplat

nimic dupa.

Intre cuvinte am adaugat

pauze uneori

pe care nicio virgula

nu le-ar putea desparte

si niciun punct n-ar indrazni

sa adanceasca mai mult.

Numai tu rostindu-le

insoteai in ochii mei

drumurile in ocean.

...citește mai departe ↑