martor in culoare

sunt o pasăre de noapte –
zbor ziua cu ochii închişi,
iar noaptea-mi amintesc văzduhul.

mă las cuprinsă-n iarba-naltă,
aud zăpezi îmbrăţişând tulpini,
semintele-adormind,
visând.

socotesc ce sunt –
un hotar înălţat
la momentul potrivit,
numărat unu, doi, trei – alb!

aproape ca m-aş transforma în negru
daca zborul nu m-ar picura
ca din pleoape grele de stâncă
în râul alb.

doar când în pumn ţin apa strâns
îmi curge printre degete
curcubeul…

...citește mai departe ↑

unui Poet

unui inger numit Nichita

Am stiut mereu

ca visele mele sunt colorate

ca alb-negru sunt numai filele

cartii lui ce o deschid

doar unde vrea sa se deschida.

Si daca azi adorm

un singur vis mai vreau sa am

sa ma ninga cu file si versuri

si sa m-acopar doar cu alb.

...citește mai departe ↑

Rest de toamna

In sant
doua crizanteme
mari, galbene
aruncate.
Una opusa celeilalte.

Florarul rasucea tigara
intre degete
si numara mai departe.

Astfel am vazut
cum toamna mea creste,
cum zilele se oxideaza
si devin scrum
pe rafturi
de pivnita rece.

Apoi vant
scuturand ploaia padurii
asupra mea,
lipind frunze
de-astfalt,
dezmembrandu-le umbra,
jilav.

De sub zidul meu
ramas fara fereastra,
si fara inalt,
lumina se strecoara
scartaita
afara.

Din atingerea
in viteza
a padurii de mesteceni
cum nu mai stiusem vedea
torturata de clipa
ce ma-ndeparta
simultan
cu lipirea fruntii
de geam.

Din ecouri prelungi
ale oaselor ce striga
Repaos!
Ale gandurilor ce urla
Mergi!
Al neputintei ce imi rade
Natz!

Atatea roluri care asteapta,
dar azi il voi imbraca
socotit
doar pe-al meu.

Onorata instanta,
scaun urat si gol,
aprinde-ti neon
palpait,
ascunde-ti
paianjeni-n colturi,
fa liniste
si fa ecou,
dintre noi doi
doar,

One man show!

...citește mai departe ↑

14

aud
in liniste si foarte rar
doar zgomotul
caderii unei singure frunze.
aud
cum se loveste de ram,
de fiecare ram
potrivit in cale.
simt
cum capata elan din
neclintirea coajei aspre.
respir
cum respir-adieri
din nemiscarea tuturor.
vad
cum se apropie de pamant
din in ce mai clar.
simt
cum atinge
iarba putin frageda
si putin moarta.
stiu
cum nu se poate
lipi pamantului
de-atatea morminte.

in liniste si foarte rar
aud doar o singura frunza
picand
si e mult,
atat de mult,
pe cat de mult poate fi mult.

in toamna aceasta
ma voi transforma
in copac
si-mi voi asculta
fiecare frunza plecand.

si cata toamna poate fi
si cat de rar poate fi rar,
cand orice numar
pe care-l stiu
e un infinit?

_____________________

...citește mai departe ↑