Omului tânăr

papadia in soare

M-am rupt într-o singură bucată
şi m-am dat mie să-mi astâmpăr foamea de lume
până când mi-am muşcat din obraz
mestecând cu prea multă grabă
ca tot omul necopt pe muchii de sine.

De-atunci mi-am tot vindecat rana,
şi mi-am iertat sporadic, dinţii.

...citește mai departe ↑

Toamna după ce cad frunzele

Cea mai frumoasă dintre păsări mâncând din cel din urmă măr

toamna dupa ce cad frunzele: pasarea ciugulind un mar

Poate că nu e EA cea mai frumoasă,

poate că nu e cel din urmă EL,

dar săracă e inima celui ce caută neobosit

frumuseții știrbire…

O pasăre mică și gri e totuna păunului,

puiul asemenea corbului,

vulturul asemenea… vulturului.

Deosebirile sunt doar între oameni:

aceia ce se întreabă de-au privit în direcția potrivită când nu privesc în pământ

și-aceia ce nu caută deslușire în taina unei păsări zburând.

...citește mai departe ↑

Miezul nopții

Pe o foaie am găsit scrise dezordonat cu pixul câteva rânduri. Aveau formă de vers – mereu mi-a plăcut să scriu pe întuneric, neputând arunca un ochi pe cele deja scrise. Regăsesc în lumina zilei intonaţia aceea de dinăuntrul meu, dar nu şi vibraţia care s-a dus odată cu frigul şi somnul.

Stau între două jumătăți de prispă –
una veche de lemn
arsă de soare, scornită de furnici,
bătrână cât casa
(pe ea mă jucam de-a echilibrul
când mamaia era cu treburi
şi n-avea timp să mă vadă);
alta nouă din ciment și piatră
pe care amintirile mele
nu au mai avut nici vreme, nici loc.

...citește mai departe ↑