Necopți
Nevindecați ne facem mari –
cicatricile rămân albe sub soare,
și neumblați ne-ntoarcem mici
în moștenita închisoare.
Articole cu tag-ul: poem de toamna
Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.
Amintire de toamnă
Am râs atunci cum râd copiii
(singuri, alergând de-a dreptul
fără de ocol,
când abia-și trag cu două mâini
o cizmă din nămol),
am râs atunci cum râd copiii
și cum oamenii mari n-o mai fac –
ei doar poartă la cizmă un număr exact.
Limpeziri de toamnă
Îmi spun că nu-i un semn în norii ce trec
că nici o grabă nu mai e în frunza ce-a căzut
că sunt un martor anonim din anonimii ce-au trecut
prin toamnă ca un nasture-atârnând la un palton defect.
Dar nu-i aşa.
Semnele sunt de când lumea, oamenii nu.
Pe când ceaţa urcă, ploaia coboară
păsările mici ciugulesc doar prin iarbă
păsările mari doar prin înalturi zboară.
Indiferenţa e o artă
în lumea privitorului ce-i pasă.