Viscolul
Scrie viscolul cu alb pe alb
versuri albe
de viteze inegale
în care orice este permis.
Pe oameni i-am vazut
cel mai adesea
în spatele perdelelor
privind cum neputincioşi
nu pot tăia amenzi naturii.
Articole cu tag-ul: poem de iarna
Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.
AMR 10. Păsările
Soarele pe galben
Spune-mi de vezi
în luminile verzi
din ceața defectă,
minutul captiv
între două culori
traversând o secundă perfectă?
Sau… nu-mi spune, nu!
decât nimic, mai bine s-aud
o mirare.
Desăvârșirea
„Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.”
(Am legat…, Marin Sorescu, 1965)
Duminica sufletului meu
Scriam candva, acum 9 ani, intr-o prima iarna in acest oras,
Ma doare frigul pe strazi
Ma poarta cuvintele-acasa
Privesc trecatorii in ochi
Si ma ninge tacerea lor aspra
Luna atarna pustie
pe-un cer neclintit, ca o toarta
Talpile sangele-si plang
Le-am lovit in nestire de-o piatra
Copacul de langa fereastra
vegheaza cu-o privire de sticla
Lumina dinauntru e stearsa
Si-n noapte pluteste cu frica
Si intru. M-asteapta camara
Cu ganduri ramase acasa
Ma privesc intr-un colt de oglinda
Si ma ninge imaginea aspra.
Ce iarna…
Ce cantec de ninsoare frumoasa…