Viscolul
Scrie viscolul cu alb pe alb
versuri albe
de viteze inegale
în care orice este permis.
Pe oameni i-am vazut
cel mai adesea
în spatele perdelelor
privind cum neputincioşi
nu pot tăia amenzi naturii.
Articole cu eticheta poem de iarna
AMR 10. Păsările
Soarele pe galben
Spune-mi de vezi
în luminile verzi
din ceața defectă,
minutul captiv
între două culori
traversând o secundă perfectă?
Sau… nu-mi spune, nu!
decât nimic, mai bine s-aud
o mirare.
Desăvârșirea
“Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.”
(Am legat…, Marin Sorescu, 1965)
Duminica sufletului meu
Scriam candva, acum 9 ani, intr-o prima iarna in acest oras,
Ma doare frigul pe strazi
Ma poarta cuvintele-acasa
Privesc trecatorii in ochi
Si ma ninge tacerea lor aspra
Luna atarna pustie
pe-un cer neclintit, ca o toarta
Talpile sangele-si plang
Le-am lovit in nestire de-o piatra
Copacul de langa fereastra
vegheaza cu-o privire de sticla
Lumina dinauntru e stearsa
Si-n noapte pluteste cu frica
Si intru. M-asteapta camara
Cu ganduri ramase acasa
Ma privesc intr-un colt de oglinda
Si ma ninge imaginea aspra.
Ce iarna…
Ce cantec de ninsoare frumoasa…