AMR 4. De patru ori câte patru
Plictiseală mare în Pilsen. Vremea și-a pus cenușă în cap, adicătelea e gri de sus până jos, soarele abia mijind anemic în răstimpuri de deasupra norilor ce se sprijină pe acoperișurile pudrate.
Plictiseală mare în Pilsen. Vremea și-a pus cenușă în cap, adicătelea e gri de sus până jos, soarele abia mijind anemic în răstimpuri de deasupra norilor ce se sprijină pe acoperișurile pudrate.
Mai sunt şi din acestea. Sunt zile leneşe, de acceptare, zile fără ţintă, fără dorinţă, fără lupte interioare.
Sunt zile în care nu observi vremea, nu auzi zgomotele deranjante, nu te doare nimic.
Dupa-amiezile nu mi s-au parut niciodata lungi.
Caldura se strecoara pe sub perdea, soarele chicoteste intr-un ochi de sticla imprastiindu-se inauntru, linistea de afara e cu adevarat morbida, ii simt pe toti cum zac tolaniti care pe unde-au prins si doar scartiitul periodic al rotilor autobuzului oprindu-se in statie pare sa-mi aminteasca ca nu dorm, ca sunt aici treaza, dialogand cu personajul principal al unui fotoliu gol sau patrulandu-mi papucii pe doua sensuri prin hol…
Ascult… ce v-am pus si voua… si face cat restul cuvintelor…