meet the sun
Pentru cunoscuţi această postare poate prezenta un oarecare interes, altfel cred că nu pot oferi decât o suită de filmuleţe plictisitoare, fără schi spectaculos sau cine ştie ce căzături, plus că-n mare parte se mai şi vorbeşte 😀
Când pinguinii se pregăteau de schi în Austria eu eram chiar departe de dorinţa de-a schia, însă la doar câteva luni după, o luasem înaintea dorinţei. Pur şi simplu era momentul să-mi înving frica şi să las loc încercării şi chibzuinţei. Am vizionat ceva filmuleţe pe youtube (ce uşor pare când stai pe scaun şi ţi se pare că ai prins mişcarea!), am revizuit amintirile cu mine pe schiuri şi am decis că la faţa locului va fi mult mai uşor de data asta.
Întârzieri, aglomerație, din ce în ce mai multă română în jur, tot mai multă noapte, tot mai multe glasuri prinse în iureșul entuziasmului și-al nerăbdării – o ultimă ușă ne mai despărțea de o altă mulțime – cea a oamenilor dragi care ne așteaptă. Întâlnirea cu Andrei, retrăită de mii de ori în tot atâtea scenarii era acum reală… Și cum mă conducea spre ieșirea din aeroport, tot insista să merg drept în față unde doar prin geam și eventual plutind peste niște scări puteam trece. Și-atunci, i-am zărit!