Articole cu tag-ul: pinguinii carpatisti

Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.

[Drumeții cu copii] La afine și merișoare pe Culmea Bratocea. Și… căpușe

2021-10-09 · MUNTE · 2 comentarii ·

Turele cu Miruna nu sunt cine știe ce drumeții mărețe, dar asta nu înseamnă că nu avem parte de aventură. Pe cât posibil încercăm să nu, vrem doar să ne bucurăm de natură și, uneori, când dă norocul, de prieteni. În ultimul an, de când ne-am căpătuit cu corona pe planetă, lucrurile s-au schimbat destul de mult social vorbind, iar în plus viața aduce schimbările ei. Nu viața în sine, oamenii, iar eu se pare că sunt unul la care schimbările trag invariabil o dată la cinci-șase ani. De aceea punctez cu acest mini jurnal un episod al bucuriei revederii cu oameni dragi.

...citește mai departe ↑

Măcinul – un bătrân primitor cu care nu stau niciodată destul de taină…

2020-06-05 · MUNTE · 8 comentarii ·


După câțiva ani de Tâmpa în spatele casei, am reîntâlnit cu surprindere și apreciere Măcinul. Uitasem cum e acest munte, uitasem cum mă face să mă simt, cât e de stâncos și de sălbatic, câtă poveste a timpului îmi trece prin fața ochilor doar când îi privesc bătrânele roci. Iar după câteva luni de izolare pandemică, uitasem și cum mai e cu prietenii în jurul focului…

Mi le-am reamintit pe toate și amintiri noi, prețioase, s-au pus deoparte. Nopți calde, vânt lăsat să bată-n plete, crâng de poveste cu apusuri pastelate peste Pietrele Mariei, cortul împărțit la trei de data aceasta și lărgimea Dobrogei pe care eu, nesătula de munte, am simțit-o ca pe o terapie cu câmpie, un leac la claustrofobia tacită a rutinei.

...citește mai departe ↑

[Ciucaș] O mână de prieteni la Mâna Dracului

2019-06-12 · MUNTE · 6 comentarii ·

Săvârșesc o nedreptate începând mental acest jurnal comparând cu ce a fost odată. Eram mai mulți pe munte, era mai mult timp pentru munte, unii dintre noi nu erau părinți. Prezentul se derulează oricum, iar uneori, dacă insistăm suficient, ne îngăduie momentele mult așteptate. Greșesc adesea subliniindu-mi lipsurile și dorurile, cum ar fi însăși starea de spirit necesară scrierii de față. Dar îmi impun să scriu până mă cern; îmi displace postura nevoiașei.

Doar de mă gândesc la verdele și la florile Ciucașului, la stâncile lui pitorești ce-mi provoacă imaginația să le dau un nume, la cele câteva ore de libertate și de fericire nevinovată alături de oamenii cu care mi-aș petrece de s-ar putea tot timpul liber și-mi dau seama că tot sunt o norocoasă cu normă întreagă chiar dacă norocul vine (mai) rar.

...citește mai departe ↑

Început de septembrie cu prietenii. Prin Ciucaș

2017-09-14 · MUNTE · 4 comentarii ·

Când am fost plecată din țară ori mă împiedica ceva să merg pe munte, nu era of mai mare ca acela de a lipsi de la turele cu prietenii. Și nu pentru că atunci ar fi aventura mai mare sau vârfurile mai semețe sau cine știe ce traseu de nemaifăcut, ci pentru că suntem împreună pe poteci. Muntele e la fel de frumos mereu, aproape neschimbat în cursul umilelor noastre vieți, dar noi cei legați de prietenie suntem mai greu de sincronizat, de adunat împreună. Au fost și vor mai fi vremuri și munți de umblat singur, de umblat doar în doi, în trei, de cucerit sau de contemplat, însă nu vor fi niciodată prea multe clipele cu noi toți înșirați pe o culme.

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »