Bike-Concediu VII. Malovăţ-Tehomir. Înapoi în Oltenia cărbunelui

Episodul 7 sau al ultimei zile are mai mult o importanta personala decat una biciclistica. M-am apropiat de casa, am vizitat Motru de pe bicicleta si m-am gandit la multe lucruri vechi cu mintea de-acum.
A fost un concediu inedit, o experienta inedita, dar si redescoperire a sinelui alaturi de trei oameni minunati de la care am avut si am multe de invatat.

...citește mai departe ↑

Bucegii altfel: doar linişte şi primăvară


Sunt multe de spus despre aceasta tura, de aceea am scris un jurnal si pentru care un rezumat pe masura nu simt c-ar exista. Si da, in Bucegi poate fi pustiu si liniste, chiar incredibil de liniste. Si de frumos. Si asta fara sa ma gandesc la potecile nemarcate, la vaile si la crestele in care alpinistii descopera chipul nevazut al unui munte pe cat de umblat pe atat de bogat in daruire.

...citește mai departe ↑

Prieteni dragi


Întârzieri, aglomerație, din ce în ce mai multă română în jur, tot mai multă noapte, tot mai multe glasuri prinse în iureșul entuziasmului și-al nerăbdării – o ultimă ușă ne mai despărțea de o altă mulțime – cea a oamenilor dragi care ne așteaptă. Întâlnirea cu Andrei, retrăită de mii de ori în tot atâtea scenarii era acum reală… Și cum mă conducea spre ieșirea din aeroport, tot insista să merg drept în față unde doar prin geam și eventual plutind peste niște scări puteam trece. Și-atunci, i-am zărit!

...citește mai departe ↑

Ciucașul, muntele meu cald

Flori din Ciucas: Brandusa de toamna

Am păstrat scrierea acestui jurnal pentru când mi-o fi mai dor de munte. Și-mi e atât de dor încât aș dezerta. Sunt de câteva săptămâni în Cehia și refuz cu înverșunare să caut un colț de lume pe-aici care să semene a munte. Eu vreau Carpații mei. Nu știu dacă pot fi înțeleasă, poate părea absurd, dar eu nu vreau alte păduri, alte ape, alte frunze galbene, alți colți de stâncă, alte creste, nu vreau înălțimi care să însemne doar numere și denumiri ce nu-mi rezonează în suflet. Cred că m-am născut prea târziu pentru mari ambiții, dar la timpul potrivit pentru a iubi.

...citește mai departe ↑

Bag de seamă

Că sunt oameni tare frumoşi pe lumea asta, pe doi dintre ei îi cunosc şi eu: Mike şi Radu, pinguini şi prieteni dragi ce tocmai au coborât de pe Mont Blanc. Nu e puţin lucru mai ales că au biciclit vreo cinşpe’ zile non-stop până la poalele muntelui cu pricina. Povestea lor de până acum a fost scrisă la cald şi probabil în acele seri în care somnul nu i-a doborât imediat.

Vor urma desigur (sper eu!) completări, fotografii, poveşti scrise sau doar spuse la bere, dar până atunci pentru care vrea să guste puţin din această poveste extrem de motivantă, iată ultima lor relatare: mont blanc (celelalte se găsesc uşor în arhiva blogului lui Mike)

***

Că tot mai mulţi bloggeri ori nu scriu nimic în perioada asta ori scriu sub asediul unor stări de genul: nervozitate, revoltă sau dimpotrivă, deprimante, astfel încât lectura te încarcă negativ fără să vrei. Motivul nu ştiu care ar putea fi, însă un sfat am: gura lumii se termină în pragul casei! Ba chiar încă unul: nu te justifica oamenilor care nu ţi-au cerut asta, că dai de bănuit! Şi încă unul pentru mine: stai în banca ta! 😉

***

Că tot mai multă lume e plecată în concediu. Urmez eu desigur, dar din motive pe care nu le doresc nimănui, planul de acasă (plănuit de o jumătate de an) nu se potriveşte cu cel ce se va înfiripa odată cu ieşirea din casă. Încotro, habar am doar pe sfert. De celelalte sferturi se vor ocupa vremea, gps-ul şi evident, Andrei.

...citește mai departe ↑

Pagina 12345