[Jurnal în mișcare 11’24] Viața merge înainte, țara privește înapoi

viata merge inainte, grija pentru viitor

Închei luna ca toată lumea, marcată de ce se întâmplă cu țara noastră. Indiferent de viețile personale, indiferent unde locuim, nu putem ignora turnura lucrurilor. Pentru că nu arată bine și nu contează tabăra. Viața merge înainte, oricum ar fi, dar de ce se simte ca într-un tren ce stă să dea cu spatele?!?

Lumea modernă se schimbă uluitor de repede și dacă vă simțiți trecuți de viață, citiți, informați, nu-i destul, tehnologia distorsionează realitatea în multe feluri, unele foarte greu de distins, dar și mai greu de acceptat. Mecanismul interior e ca atunci când realizăm că suntem păcăliți să căutăm dinadins dovezi că ne înșelăm tot noi (!), iar rețelele sociale oferă asta din plin: oricum ai face, tot găsești pe cineva care e de acord cu tine.

Așa că luați o pauză de scroll sau telecomandă, ieșiți la o plimbare mai intensă sau alergare, mergeți cu orele prin natură, curățați grădina, tăiați lemne, dați zăpada etc., priviți în sinea voastră: nu mă vede nimeni, nu știe nimeni cine sunt, dar eu știu.

...citește mai departe ↑

Între avioane și zâmbete

Miercuri noaptea, în timp ce așteptam ca porțile de îmbarcare în avion să se deschidă, priveam cu ochii incredibil de obosiți, lumea din jurul meu. N-am reușit să descopăr decât alte oboseli, plictiseli, povești ermetice, zâmbete de conveniență. Mi-am amintit primul meu zbor cu avionul – un cocktail de entuziam și teamă – care s-a transformat într-o experiență magică. Acum, trebuie să fac calcule să văd a câta oară zbor cu avionul, dar nu le fac, ci doar mă întreb unde e entuziasmul. Și nu doar al meu lipsește, ci al tuturora. O fi faptul că la ora târzie oamenii mari se întorc acasă după o zi (/lună) de muncă??!

...citește mai departe ↑