Trăiri urbane cu flori de câmp
Am găsit în Montreal un câmp cu flori. Mărturisesc, l-am căutat, mi l-am dorit, l-am adulmecat ca o albină în căutare de polen pentru suflet. Am strâns mult polen, să curgă mierea.
Am găsit în Montreal un câmp cu flori. Mărturisesc, l-am căutat, mi l-am dorit, l-am adulmecat ca o albină în căutare de polen pentru suflet. Am strâns mult polen, să curgă mierea.
Ziua cea mare a vernisajului. Totul era aranjat în detaliu, doar întâlnirea cu el o emoţiona teribil. Împrumutase o rochie trăsnet şi-şi cumpărase un nou parfum: C-THRU. Golden. Touch. Citi pe silabe şi se simţi… strălucind. Ea, cea mai mereu plină de uleiuri şi vopsele…
Tabloul la care se uita, îl pictase special pentru el şi acum îi putea spune asta.
– E extraordinar! Ce talent! exclamă el trivial şi o privi fără a-şi cenzura atracţia, dimpotrivă! Se simţi adulmecată ca de un bărbat oarecare, străin. Se simţi ca o femeie oarecare ce ridică privirile doar în urma unor paşi de parfum.
– Încă nu s-a vândut! îi răspunse rece şi tabloul i se păru dintr-o dată, hidos…
Caldura imi mangaie obrazul, dar tot ce simt e acelasi Frig dintotdeauna. Se incapataneaza sa-mi ramana in carne, mi se prelinge de-alungul oaselor si se cuibareste linistit ca la el acasa. Nu-l pot scoate afara, nu-l pot parasi.
Sa-i dau un nume-ncatusarii
cand ii pot spune doar Pustiu?
Sa-i dau un nume ultimei plecari
cand cel mai e simplu e Tarziu?
Sa-mi mai dau nume si chemare
cand e destul Nu Stiu?