Pentru început, Canada

M-am întrebat de multe ori dacă nu cumva suntem născuţi anume într-un loc, ni se conturează un destin clasic şi suntem lăsaţi să intuim ce-ar putea fi dincolo de acest destin, dacă există şi alte căi, dacă putem fi şi altceva. Ca şi cum ni se pregăteşte ceva, dar trebuie să fim vrednici de a primi, trebuie să ne depăşim condiţia.

Pentru asta există semne, instincte, voci interioare pe care cei mai mulţi dintre noi, nu le ascultăm. Pentru asta există piedici la tot pasul ca să poţi renunţa şi întoarce la condiţia iniţială. Am întâlnit destul de rar oameni care au resetat şablonul vieţii lor şi au luat-o de la capăt, dar toţi au ceva ce mă împresionează, ce mă încurajează să cred că ne suntem datori măcar cu o încercare de a transcende dincolo de firul existenţei noastre.

...citește mai departe ↑

Status

Ce voi povesti nu are relevanţă ca poveste în sine, ci ca un exemplu de cum se întâmplă lucrurile în viaţă uneori.

Acum o săptămână nu se întâmpla nimic.
Apoi, i-am găsit un doctor potrivit mamei.
Apoi, am fost anunţată că va urma să plec în interes de serviciu vreo patru luni în Cehia.
Apoi, doctorul – doctoriţa mai bine zis – mi-a cerut să o aduc urgent pe mama căci o poate interna.
Mamă, vino la Bucureşti! Nu ştiu cum, dar până diseară să fii aici!

...citește mai departe ↑