meet the sun
„Amintiri nu are decât clipa de-acum.”
Sau începutul uneia dintre poeziile Cântec semnată Nichita Stănescu.
Sau versul cu care mă însoțesc obsedant de fiecare dată când sunt martoră deplină a realității din jurul meu.
Sau definiția simplei fericiri că trăiesc.
Sau răspunsul meu la leapșa Duniei „cea mai frumoasă replică dintr-o carte sau film”.
Cum să țin pentru mine o obsesie muzicală care declanșează automat zâmbet și voie bună??!
De data asta m-a lovit Ada Milea, cu tot cu restul trupei: Bobo Burlăcianu, Anca Hanu și Cristi Rigman. Nu că nu m-ar mai fi lovit și acum câțiva ani, dar s-a întors în forță (obsesiile vechi sunt ca niște prieteni de trăsnăi). Mi se pare fascinant ce face ea și cum reușește colaborări din care ies adevărate nebunii de sunete, teatralitate, versuri, ritm, realitate românească de unde multă dramă și nelipsit, umor!
Solitar. Oarecum frumos. Stăpân peste o efemeră pânză de mătase și uneltiri în așteptarea gâzei ce nu și-a ales încă locul sigur de hibernare. Soarele toamnei arde cu putere, nimic nu zboară, nici măcar frunzele copacului pe jumătate gol. Aș putea crede că stă la plajă nu la pândă. Privindu-l îmi apare în minte imaginea bărbatului generator de obsesii consumând drame abil prinse. Doar că judecând după mărime și după faptul că e în viață, sunt toate șansele ca domnul meu păianjen să fie femelă…
O proza arhiscurta cu o OBSesie pentru OBS-cuvinte. O poveste și un joc de cuvinte
– Haide, asaza-te! E destul loc! O sa-ti zic prietene, daca nu ti-e cu suparare.
Sa vorbim despre lucruri neplacute creierului lenes, despre dorurile ascunse ale inimii tocmite, sa ne usture limba deloc obisnuita cu taisul cuvintelor! Si nu te uita dupa chelner, in seara asta nu bem nimic, nu fumam, nu ne uitam dupa femei si in niciun caz, nu ne conformam unul altuia. Nu servim si nu suntem serviti. Nu asteptam, nu ne grabim, nu rabdam, nu platim nota de plata decat daca avem cu ce. Am venit ca sa ramanem o vreme, poate chiar doua.