[Jurnal în mișcare] Noiembrie 2022. Caumasee și alte locuri frumoase

Flims Caumasee lacuri frumoase 2

Un noiembrie în care copacii din Altstätten s-au colorat în sfârșit a toamnă, abia spre final atingându-se apogeul, lucru destul de nefiresc. Un noiembrie cu câteva plimbări și drumeții în familie, nu foarte lungi, doar cât să mai extind puțin cunoașterea peisajului elvețian. Cu primele zăpezi ce se arată tot mai aproape pe culmile din jur. Și acolo vreau să rămână zăpada, căci nu sunt pregătită de iarnă nici psihic și nici fizic, deja îmi e frig tot timpul. Brrr!

...citește mai departe ↑

Satul muzeu Ciocănești, Muzeul Rădăcinilor, Cimitirul Vesel sau Despre omul creator și urmașii săi

Ciocanesti-muzeu-0943.jpg

Călătoria lunii septembrie prin nordul țării a continuat într-un mod neprogramat, ajutate fiind și de ploaia ce avea să ne ocupe două zile din cele șapte de concediu. În drumul spre satul maramureșean Săpânța aveam să descoperim cu încântare și răbdare lumea necunoscută a artei populare bucovinene. Totodată, realitatea satului românesc ne-a tot adus în minte proverbul „Omul sfințește locul”, la care aș adăuga: „locului sființit… urmași îi trebuie”.

...citește mai departe ↑

Marile Lacuri. Culorile peninsulei Bruce

claudia gican @ Bruce Peninsula

Călătoria noastră spre Niagara a început din Montreal, a continuat spre nordul Quebec-ului ca mai apoi să treacă în provincia canadiană vecină Ontario și să facă un mic popas la Marile Lacuri. Aici pusesem ochii pe Peninsula Bruce și pe un parc natural omonim, atrași fiind de niște fotografii care aminteau mai degrabă de țărmurile Greciei decât de-ale Canadei: ape verzi ca de smarald ce-și sparg valurile de faleze colțuroase de stâncă sau se pierd peste plajele de pietre albe îndelung modelate.

...citește mai departe ↑

Niagara

Niagara – această Mecca a turismului canadian…

Mi-e greu să scriu despre marea și celebra cascadă. Mi-e greu pentru că nu „m-a dat pe spate”, pentru că trăirile mele s-au limitat fără prea mult tumult la am văzut-o și pe asta. Nu-i vina cascadei că n-ar fi destul de frumoasă, de interesantă sau de mare pe cât se spune că e, nu e vina cuiva, nici măcar a mea, rămâne doar o constatare fermă că „frumusețea e în ochiul privitorului”, că sufletul vibrează după propriile legi și nu după strădania omului sau a locului. Și a vibrat Niagara cu tonele ei de apă reversându-se verzi și nebune și mai vibrează încă!

...citește mai departe ↑

Mirajul Pietrei Percé

sau Cum am dat muntele pe-o piatră

Gaspesie. Rocher Perce

Când am plecat noi în concediu planul făcut suna cam așa: munte – balene – munte – spre casă. După primul munte (n-am scris încă, dar urmează) și balene și având în mâini pliantele luate de la punctele de informare turistică de pe traseu, Andrei a pus ochii pe Piatra Percé (în perechea bilingvă: Percé Rock – Rocher Percé). Muntele unde trebuia să mergem având drept vedetă al doilea vârf din Quebec (doar 1200+ metri, nu vă imaginați vreun doi-miar măcar) a pălit brusc în fața unei pietre solitare ce iese din mare și care bonus, mai are și-o gaură fotogenică. Și oricât mă știți de dornică de munte, în concediul ăsta m-am lăsat în voia drumului, iar drumul a devenit o destinație în sine.
Verdict: cu toată viteza înainte, Percéeee!

...citește mai departe ↑

Pagina 123