Oameni Suntem 17. Șapte ore

Decalajul de șapte ore față de România se simte chiar și atunci când nu cântăresc ce se întâmplă aici cu ce se întâmplă acasă. E greu de explicat, dar când mă trezesc am impresia că e după-amiază, că deja a trecut ziua. E drept că în ultima vreme abia deschid ochii pe la nouă, la zece și nu adorm niciodată înainte de unu noaptea. E total ineficient ritmul ăsta, dar e ceva de genul ”ai intrat în horă, joacă!”… și altă horă încă nu știu.

Montreal. Strada Mare. iriși și bujori

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 14. Statusuri

Lipsa prietenilor mi-e compensată de susținerea lor mai ales acolo unde mă simțeam mai puțin înțeleasă.

*

Când viața devine plictisitoare e un semn că ceva s-a greșit între timp.

*

Apreciez chestiile bune de prin Montreal, dar la capitolul simțire mă lasă rece. Simțirea e chestie de inimă, stimulul ei e chestie de minte, dar de undeva trebuie și stimulul ăsta să se inspire…

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem X. Buletin de impresii

Artă stradală, autor colectiv, stâlp anonim: afișele ca hârtia pier, capsele rămân.


Până la îngroparea cablurilor, se folosesc încă stâlpi de lemn.

Un graffti dintre cele multe.

Viața în cartier decurge liniștită și uneori ca-n codru. Liniștită pentru că nu mă mai tulbură sirenele gâtuite ale pompierilor așa cum se întâmpla când locuiam în blocul de sticlă, traficul e aproape inexistent, ca-n codru pentru că păsările asigură triluri non-stop. Aș mai putea adauga și ca la mare căci pescărușii îmi amintesc mereu de ea.

O altă observație e că deși nu prea mai aud trenul (și-mi trece la 20m prin spatele casei de foarte multe ori pe zi provocând trepidații în toată casa asta de lemn) continui să aud toate ciripiturile și idilele păsărești ce se înfiripă acum în prag de primăvară. Concluzia e sănătoasă în felul ei: mă obișnuiesc cu ce-mi displace și nu mă obișnuiesc cu ce-mi place 🙂

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem VIII. De-ale zilelor ce trec…

cer seninToată lumea îți spune că în Montreal iarna e lungă. Normal că tu speri să nimerești un an bun în care sfârșitul de martie să plesnească mugurii pe crengi. Aici însă până și copacii știu că 1 aprilie e ziua păcălelilor și nu se lasă amăgiți de unele zile cu soare și cu zece grade.

Obișnuința de care mă întreabă toată lumea e ușor amânată căci pe lângă lucrurile bune de pe aici există și unele, precum mâncarea, unde nu găsesc motive de laudă. Eu nu sunt nici dintre cei care ajunși pe alt tărâm ori ridică în slăvi tot ce văd, ori critică tot ce mișcă. Nu există locul perfect și chiar dacă ar exista și am ajunge acolo, ar trebui să treacă mulți ani ca să putem spune că-i aparținem și noi întrucâtva.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem V. Casnice cu veverițe

În România am avut electrocasnice ca tot omul, nu ultimul răcnet, dar în pas cu mersul vremurilor și nu m-am gândit nici o clipă că venind aici o să am nevoie de manual și de curaj ca să le folosesc.

Până acum am întâlnit două tipuri, cele moderne de la hotel și cele mai puțin moderne din apartamentul închiriat. În principal sunt patru mari și late bătăile mele de cap excluzând frigiderul: aragazul/cuptorul, mașina de spălat vase, mașina de spalat rufe și mașina de uscat rufe. Din astea patru, aici n-am uscător de rufe deocamdată și astfel rămân doar trei.

[caption id="" align="aligncenter" width="576" caption="Electrocasnice: mașina de spălat vase, mașina de spălat haine și mașina de gătit"]Electrocasnice Canada.[/caption]Aragaz / Cuptor

Wikipedia spune: “Denumirea de aragaz provine de la gazul petrolier lichefiat produs de rafinăria Astra Română: A.R.+gaz”. Ok, deci nu e cazul să-i mai spun așa pentru că cel de aici funcționează pe bază de curent electric. Cel de la hotel avea plită și nu avea ochiuri pronunțate, însă cel de aici are aceste ochiuri-melci-denivelați-electrici și e greu să-i dau o denumire pe românește. Folosirea celor patru slujbași nu e deloc grea, se rotește de butonul specific și gata, melcul se face roșu, iar oala dă în clocot cât ai clipi mai ales dacă setezi puterea maximă.

Cuptorul însă a compensat din plin la capitolul aventuri… Dimensiunile sunt mari indiferent de model căci trebuie să intre curcanul de Ziua Recunoștinței. Pe același principiu la noi ar fi trebuit să fie cât jumătate de casă ca să intre porcul de Crăciun 🙂

[caption id="" align="aligncenter" width="400" caption="Primiți cu veverița??!"]Montreal. Veverița pe balcon[/caption]

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem IV. Din turn la căsuță

Viața curge în mai multe ritmuri deodată deocamdată. N-am văzut nimic ca lumea, dar am văzut din multe câte ceva. N-avem păreri foarte clare, dar ne putem da cu părerea despre multe. N-avem sfaturi nici pentru noi, nici pentru alții care ar veni aici, dar spre deosebire de prima zi, ne putem scoate pe noi înșine la plimbare și da simple indicații.

Ca proaspăt imigranți am făcut multe lucruri: am închiriat un apartament într-o casă și în care urmează să ne mutăm zilele acestea, am încheiat contracte pentru energie și internet, am întâlnit oameni de treabă cu ocazia asta, am explorat magazine noi, zona în care ne vom muta, am mers cu taxiul, am aflat cum e să adaugi taxa 1, taxa 2, taxa 3 la prețul de la raft etc.

case in Montreal

...citește mai departe ↑

Pagina 123