Pentru început, Canada

M-am întrebat de multe ori dacă nu cumva suntem născuţi anume într-un loc, ni se conturează un destin clasic şi suntem lăsaţi să intuim ce-ar putea fi dincolo de acest destin, dacă există şi alte căi, dacă putem fi şi altceva. Ca şi cum ni se pregăteşte ceva, dar trebuie să fim vrednici de a primi, trebuie să ne depăşim condiţia.

Pentru asta există semne, instincte, voci interioare pe care cei mai mulţi dintre noi, nu le ascultăm. Pentru asta există piedici la tot pasul ca să poţi renunţa şi întoarce la condiţia iniţială. Am întâlnit destul de rar oameni care au resetat şablonul vieţii lor şi au luat-o de la capăt, dar toţi au ceva ce mă împresionează, ce mă încurajează să cred că ne suntem datori măcar cu o încercare de a transcende dincolo de firul existenţei noastre.

...citește mai departe ↑

Atât de puţin

marea, omul si intinderile nesfarsite

În universuri mici
întinderile largi
devin întrebări.

Dar în oamenii mici
întrebările mari
redevin mări?

Omul ce şade
mulţumit cu puţin
e tot omul de ieri
ce-alerga jinduind?

Omul ce arde
pentru atât de puţin
e tot omul de mâine
ce l-aşteaptă senin?

 

...citește mai departe ↑

Arzând întru sine

Celui care ochii îi sclipesc de fericirea efemeră a focului de cetină plin de scântei sau la învolburarea excesivă a focului de paie, acela în taină va tânji la focul mocnit şi stăpânit al lemnului de esenţă tare, după cum şi acela încătuşat de căldura blândă şi neschimbată a focului potolit va tânji la arsura plină de zbuciumul în care o singură clipă capătă dimensiunea unei întregi vieţi.

Tânjind spre a fi mistuit, sufletul omului aleargă deseori câmpii nesfârşite descoperind că orizonturile îi sunt îngrădite de însuşi nerecunoaşterea propriului dor de mistuire.

Doar aceia care au trecut prin focurile-văpăi şi prin focurile-cămin înţeleg că viaţa e ca un jar în care mai pot scormoni o vreme în funcţie de cât şi cum au ars.

Doar aceia trăiesc fericirea sărăciei cu bani, iubirii fără recompensă, căutărilor pline de renunţare şi a fiecărei zile în care pot visa la libertate fără să o dea jos de pe piedestal şi astfel, nedestramându-i pentru totdeauna, menirea.

Doar aceia ştiu să dea un nume dorinţei de viaţă, să nu poarte mânie celor mai ascunse temeri, să nu-şi regrete îndrăzneala cu care, îngenunchiaţi sau nu de trecerea timpului, şi-au privit în ochi propria cenuşă cerându-i cu toată slăbiciunea umană, resurecţia.

...citește mai departe ↑

AMR 25. Duminicale

Cu cât ți-s dragi mai mulți oameni, cu atât mai multe doruri ai.

Cu unii ți-e drag să vorbești, cu alții să râzi, să te privești, să bei, să colinzi munții, să împarți mâncarea. În lipsa oamenilor dragi toate aceste lucruri iți par fără conținut, le faci, dar nu le simți, le faci monoton și banal așa cum evoluția societății te modelează pe calapodul rutinei.

Cu cât ai mai mulți oameni dragi în viața ta cu atât împarți mai mult.

Lumea în care trăim ar vrea să fim cât mai egoiști, să umblăm în bule care să ne țină departe de contactul real cu ceilalți. De-aceea e mai ușor să fim cine vrem să fim în spatele unui monitor decât privindu-ne în ochi. Nu e de condamnat, fiecare dintre noi caută o cale de contact. Însingurarea nu e nativă, dar poate fi, cu ajutor extern, dobândită.

***

De ce-am scris aceste lucruri duminica? Puteam opta pentru ceva vesel că doar e week-end și e ziua odihnei. Păi tocmai de aceea. E ziua în care lenevim trupul și mintea și ne hrănim sufletul.

...citește mai departe ↑

Schimbarea – cuvântul care dă bine

culoarul cu ceasuri din Karlovy Vary

Cu cât rezişti mai mult fiind tu însuţi, cu atât rămâi mai singur. Lumea din jur vrea să te schimbi. Odată cu ea, odată cu o parte din ea, dar să te schimbi orice ar fi! Şi nu e vorba de evoluţia firesc de dorit a individului, ci pur şi simplu schimbarea în sine. Oamenii ce rămân pe loc călătoresc de fapt în trecut. Lumea galopează înainte flămândă, are nevoie de feţe noi, cuvinte noi, născociri ale aceloraşi adevăruri. Şi e perfidă căci nu defilează doar cu cele mai pregnante figuri, ci cu toate, de la mic la mare!

...citește mai departe ↑

Pagina 12