Prima întoarcere din cele nu destul de multe

Mi-am dorit mereu să am un Acasă, dar pereții, orașele, potecile se pare că îmi rămân mereu în urmă. Cu un bagaj sumar și cu mult dor, acasă e acum peste tot acolo unde stau la masă cu oamenii dragi, indiferent de codul poștal. Când privesc din avionul ce zboară peste munți, acasă devine un cumul de amintiri, un colaj de mâini, ochi, cuvinte, râsete, mirosuri, îmbrățișări, mâncăruri. Casele sunt case, pădurile păduri, le regăsesc, le părăsesc, le reinventez, dar oamenii dragi îmbătrânesc concomitent cu mine și timpul ne leagă mai mult decât poate spațiul să despartă.

...citește mai departe ↑

Poveștile sunt pentru că noi suntem

Se fac multe poze într-o tură pe munte, mai ales când e vreme bună, multe poze sunt bune pentru informația pe care o conțin, altele pentru calitatea lor tehnică sau încadrare, altele pentru un subiect surprins inedit, dar sunt unele care se lipesc de suflet, ești atras de ceea ce emană și asta te face să tot revii asupra lor.

Povestea e în ochiul privitorului veți spune, în sufletul lui veți crede, eu simt că uneori povestea e de jur împrejur, înotăm în ea – poveștile sunt pentru că noi suntem.

...citește mai departe ↑

Dezvirtualizare cu Dunia

Nu recomand oricui ieșirea din virtual, unele forme de comunicare nu evoluează prin completare, ci prin consecvență în timp, la fel cum unele prietenii cad în delăsare atunci când se trece de la obișnuitul față în față la schimbul formal de informații transmise prin unelte (mail, scrisori, telefon etc. ) ce limitează iremediabil gestualitatea. Ori gestualul e o lume în sine.

...citește mai departe ↑

Ragaz

Zorii m-au insotit azi pe stradute pustii cu greieri in recital, apoi in gara, acum in tren. Orele matinale devin tot mai mult preferatele mele cu atat mai mult cu cat inca ma trezesc greu si-mi apreciez, dara, efortul. Acum simt, prima oara dupa trei saptamani, ca stau jos. Desigur, am tot stat, serviciul meu

...citește mai departe ↑

Pagina 123