Tema pentru acasă. Omul care aduce pacea

Mă trezesc într-o zi de joi (absolut banală până la momentul t mic) cu domnu’ A. făcându-mi o propunere… bulversantă.

Omul care aduce pacea

Pe umăr ducea sacii legaţi
cu o sfoară de lână
Urca încet cu paşi apăsaţi
Şi haina-i atârna în ţărână.

Ne-am oprit să-ntrebăm de potecă
Şi bătrânul ne-a oprit la o vorbă
Era blândă şi calmă, şoptită
Şi ne-am strâns împrejuru-i o sută.

Ne-a vorbit de poverile lumii
De dureri neştiute, de vise
De poveştile noastre ascunse
De orgolii în lupte pierdute.

...citește mai departe ↑

“s-a rupt din locul lui de sus…

… pierind mai multe zile.” Obsedand, imi veneau in minte astazi strofe din Luceafarul… Imi sarea gandul de la una la alta, amestecate si totusi intr-o logica deplina. Ma invadau si desi incercam sa-mi continui lectura strecurata printre inghesuiala din metrou, din autobuz, vedeam “cai de mii de ani… in tot atatea clipe…” printre randurile

...citește mai departe ↑