Trăiri urbane cu flori de câmp
Am găsit în Montreal un câmp cu flori. Mărturisesc, l-am căutat, mi l-am dorit, l-am adulmecat ca o albină în căutare de polen pentru suflet. Am strâns mult polen, să curgă mierea.
Am găsit în Montreal un câmp cu flori. Mărturisesc, l-am căutat, mi l-am dorit, l-am adulmecat ca o albină în căutare de polen pentru suflet. Am strâns mult polen, să curgă mierea.
Am citit de curând un articol despre Groapa „Delta” Văcărești: Groapa Văcăreşti de la „încremenirea în proiect” la cel mai mare parc natural urban din România. Vă rog să citiți cu atenție măcar titlul acestui articol. Dacă veți citi și conținutul care știu, e lung, căci așa sunt articolele bine documentate (nu o fițuică de ziar!!), veți afla că Delta Văcărești este un miracol al naturii picat din cer, dar crescut din și pe pământ la o aruncătură de băț de privirile noastre.
Toată lumea îți spune că în Montreal iarna e lungă. Normal că tu speri să nimerești un an bun în care sfârșitul de martie să plesnească mugurii pe crengi. Aici însă până și copacii știu că 1 aprilie e ziua păcălelilor și nu se lasă amăgiți de unele zile cu soare și cu zece grade.
Obișnuința de care mă întreabă toată lumea e ușor amânată căci pe lângă lucrurile bune de pe aici există și unele, precum mâncarea, unde nu găsesc motive de laudă. Eu nu sunt nici dintre cei care ajunși pe alt tărâm ori ridică în slăvi tot ce văd, ori critică tot ce mișcă. Nu există locul perfect și chiar dacă ar exista și am ajunge acolo, ar trebui să treacă mulți ani ca să putem spune că-i aparținem și noi întrucâtva.