1 Mai solitar pe creasta Cernei

Z1-Muntii-Cernei-3544.jpg

N-am mai fost de mulți ani singură pe munte, mai precis din 25 mai 2011, când am bălăurit în linie dreaptă prin Măcin (conform evidenței turelor). Patru ani și totuși parcă a fost ieri, atât de intensă e o astfel de experiență, patru ani în care dorul de o drumeție solitară a tot revenit și a fost uneori fentat de ieșiri hai-hui cu bicicleta sau chiar în alergare. Nu e același lucru, pe munte e un întreg proces interior prin care treci pe măsură ce orele liniștii și ale înălțimilor se adună și se împreună cu cele ale gândurilor de simți că devii de-acolo.

...citește mai departe ↑

4 zile în Cernei-Mehedinți. Cătunele de la capătul scărilor: Ineleț, Prisăcina, Dobraia

A treia zi de munte a fost dedicată satelor pitorești din Munții Cernei. Sunt locuri în România care țin cu tot dinadinsul să fie excepții la cam tot ce se spune sau chiar noi spunem despre români. Impactul este unul major, un fel de lecție despre cum poți trăi cu demnitate prin muncă și prin tradiții depășind greutăți inimaginabile pentru mulți dintre noi. Nu doar că m-a impresionat simpla trecere prin aceste sate și m-a făcut să-mi doresc o cunoaștere amănunțită a vieții de acolo, dar am rămas cu certitudinea că am avea cu toții enorm de învățat de la acești oameni ai muntelui care, după cum veți vedea, sunt izolați de restul lumii, dar nu trăiesc defel rupți de ea. Aș afirma cu îndrăzneală că noi trăim izolați de ei, noi cei mulți.

...citește mai departe ↑

4 zile în Cernei-Mehedinți. Cascada Vânturătoarea, revenire în Carpați

Muntii Cernei. Cascada Vanturatoarea

Observ tot cu o sete îndelung răbdată și abia pot ține pasul minții cu ceea ce văd, aud, miros, ating. Simțurile mă năpădesc cu informație parcă anume în ciuda singurului gând prezent, aparent steril, însă pus pe interpretat în mii de tonalități: sunt la munte, din nou la munte, veeezi??? munte!!! În trup simt cum se întoarce la datorie un prieten vechi, entuziasmul, împrăștiind energie în stânga și-n dreapta de-mi simt mușchii zâmbind și sângele alergând nebunește să ducă inimii deja înviorate vestea cea mare: suntem acasă, în Carpați!

...citește mai departe ↑

Bike-Concediu II. Godeanu-Herculane. Plăcerile vitezei


Episodul doi s-a lasat cu o coborare in viteza spre Valea Cernei. Băieţii au profitat din plin de pantă şi curbe şi gravitaţie şi au avut episoade frumoase de dat la vale într-o viteză care mă impresiona, dar pe care nu mi-o doream pentru mine. Cam trebuiau să ne şi aştepte şi pe noi fetele altfel nu s-ar mai fi oprit până jos, sunt sigură. Dana a mers foarte bine la vale, mult mai îndrăzneaţă ca mine, astfel că eu eram mai mereu ultima. De vină nu e doar teama mea de coborâre (şi accidentare, aici sechelele de la schi încă lucrează), dar şi murele, peisajele, rămasul la poze, grija poate puţin cam excesivă faţă de maşini. Oricum pe bicicletă pedalezi de unul singur şi multe dintre gânduri le ţii doar pentru tine.

...citește mai departe ↑

Cum a fost la Semimaraton Hercules 2012


Am fost, am alergat, m-am bucurat. Nu m-a plouat, nu m-am invins, nu am capatat regrete, dar n-am prins nici aripi. Sunt om si descopar ca tocmai slabiciunile ne fac frumosi, ca putem parea nebuni, dar suntem cumva semizeii unei clipe. N-as putea alerga altfel decat pe munte desi intr-un fel, as alerga in fiecare zi spre el.

...citește mai departe ↑

Pagina 12