Un nou capitol într-ale muntelui: schiul de tură. Inițiere în Baiului

Baiului-schi-de-tura-1196.jpg

Cine-ar fi crezut că există atâta determinare în mine cât să continui povestea pe schiuri, cine, că eu nu, dar iată că tot eu sunt cea care insistă pe ruta pașilor mici și extrem de mici… la vale. Și pentru că nu-mi ajungea dute-vino-ul emoțional pe care mi-l dă schiul alpin, de pârtie, am mai deschis un capitol: schiul de tură. Un capitol dintr-ale muntelui căci pe schiuri o să pot umbla și iarna cărările, pădurile, iar câteodată, culmile. Ideea nu-mi aparține și nu-i idee, ci mai mult o simțire, o evoluție pe care o încearcă firesc, tot mai mulți… drumeți.

...citește mai departe ↑

Poveste de iarnă în Munții Baiului

M-am gândit la tura asta ca la ultima înaintea plecării și am ținut ca ea să se întâmple indiferent de vreme, indiferent de cine poate sau nu veni. Am avut marea bucurie ca Nico, prietena mea bună, să mi se alăture, dar și mare parte din tot mai puținii pinguini rămași acasă… Vedeți voi, chiar și într-o gașcă mare de prieteni ca a noastră lipsa unuia se simte imediat. Dar să nu devenim sentimentali.

M-am gândit la tura asta ca la una în care voi spune Carpaților un pseudo-optimist adio, dar pe curând! și că fiecare privire va vrea să soarbă totul, să ia cu sine ceea ce rămâne acasă, căci nu-i așa, munții nu se mută din loc, oamenii însă da… Dar nu, n-am fost tristă, n-am simțit regretul plecării, ci am lăsat bucuria iernii și a muntelui să mă invadeze, am avut o zi minunată alături de prieteni, o zi nici prea lungă, nici prea scurtă, cu un traseu lejer și pe alocuri nedescris de frumos, o zi pe care mi-o voi aminti cu drag pentru seninătatea ei (cea sufletească firește căci cerul n-a avut nici o fereastră deschisă spre senin).

vom intra in padure si cam pana aici a fost urcusul nostru

...citește mai departe ↑

Turul Clăbucetelor în alergare uşoară


După multe săptămâni se strânsese un dor de munte aproape nebun şi chiar dacă prognoza prevestea o duminică furtunoasă, aveam două opţiuni de evadare la munte. Am ales o tura de alergare prin Baiului cu Mike si Radu, o tura cu privelisti superbe si cu multe poteci prin padure pe unde ploaia ne-a tot urmarit, dar n-a reusit sa ne prinda 😀

...citește mai departe ↑

Prin pădurea Baiului

Pufoasă şi înaltă, primindu-ne cu uşurinţă până deasupra genunchilor, zăpada ne-a convins după câţiva paşi că prea departe nu aveam să ajungem. Planul de plimbărică de-acasă devenea astfel, imposibil de nerespectat.

Cristi s-a instalat în fruntea micului pluton şi a început să bată urme. Cum voiam să-l ajutăm, şi eu şi Monica am experimentat cum e să fii primul. Greu, iar noi nici nu ne afundam prea adânc, băieţii afundându-se încă un nivel după noi. De-aici trag concluzia că nu e o prea mare afacere cu cei mici în turele de iarnă. Sau e, dacă au în rucsac un termos cu ceai cald 🙂

...citește mai departe ↑

Pagina 12