meet the sun
Din octombrie încoace s-a lăsat frigul peste Montreal și nu s-a mai ridicat. După doar câteva zile am înțeles că zero grade e o temperatură agreabilă, iar cinci grade fără vânt e deja caniculă. În rest frig și vânt, vânt și frig, acest cuplul gri al apăsării absolute. După aproape două luni mă săturasem de frigul gri și-am început să-mi doresc frigul alb, adică să ningă, frigul n-are farmec fără zăpadă.
Mount Royal e un munte-deal-parc dominând insula și orașul Montreal, mai apropiat de conceptul de parc natural decât de parc de oraș, având câteva alei principale cu băncuțe, iluminat și amenajări, dar cele mai multe sunt poteci de pământ pe care poți bălăuri cât să-ți treacă dorul de drumeție. Locul e destul de sălbatic pentru un mijloc de oraș, motiv pentru care primește o bilă albă. Noi am venit la ceasul serii din mai multe motive, unul fiind să pozăm orașul de sus cu luminițele lui cu tot, însă de dragul mișcării am dat și o tură nocturnă.
Urmează o relatare lungă, în episoade și garnisită cu multe poze a unui Paști inedit pentru noi, petrecut nici la mama acasă și nici cu prietenii pe munte, ci la 7 ore distanță de veniți de luati Lumină! și în care am gătit mai puțin, am biciclit mai mult și ne-am bucurat de primavara generoasă care s-a instalat după o iarnă lungă.
Montrealul imi da pe langa starile aferente venirii mele aici si un bun prilej de observatie. Astazi despre masini un pic, despre oameni, despre mine, despre cum atunci cand ninge o face ca peste tot in lume.
Ce poți face într-o zi de marți, în a treia zi de Canada, când abia înrolat în rândul imigranților ai o groază de treburi – multe de făcut și mai multe de aflat, când abia te descurci pe străzile adiacente blocului unde locuiești?
Să vă spun drept, tocmai plecasem de la RAMQ (Régie de l’assurance maladie du Québec) unde depusesem actele pentru cardul de sănătate, Andrei se îndrepta spre muncă, iar eu îmi propusesem să dau o tură prin zonă în căutarea unui magazin alimentar – grocery, cum îi spune aici – și cum mergeam eu așa cu ochii numai denumiri de străzi, blocuri, reclame, oameni, semafoare, numărând multele cafenele și magazine de dulciuri văd că una dintre străzi se termină cu ceva deal împădurit. Mi se aprinde beculețul că trebuie să fie parcul Mount Royal-ului, dealul, muntele, cel mai înalt punct al orașului și desigur, mâncarea mai poate aștepta!
