Drumeția de nouă luni la Curmătura. II


Am ajuns la Cabana Curmătura de nenumărate ori; e unul dintre acele trasee clasice care nu își pierde farmecul decât, poate, în ochii celor mai mult iubitori de aventură montană decât de munte. Uneori doar până la cabană, alteori în trecere, cu prieteni mulți sau în doi, în trei, vara sau iarna. Am urcat însărcinată în nouă luni – a fost ultima drumeție cu Făptura la purtător, iar acum a venit vremea să o duc și pe cea mică, la cele nouă luni ale ei, vârstă la care nu știu cât pricepe ce este muntele, dar știu sigur că îi place să fie purtată și nu pare defel plictisită.

...citește mai departe ↑

O zi pe grohotișuri

grohotisuri Piatra Craiului

De când s-au aliniat planetele – și perseidele – cu mers la Plaiul Foii, întâlnit cu o parte din prieteni, dormit la cort și drumeție de la sine înțeleasă, mi-a fugit mintea la cele câteva locuri unde cresc flori de colț chiar în poteca marcată, fără să fie nevoie să ajung pe creastă. Mi-am dorit să văd grohotișuri și capre negre.

...citește mai departe ↑

Făgăraș, din nou pe creste… în jurul Bâlii

iezerul-caprei

– O să scrii jurnal și despre tura asta? Despre ce? Nu s-a întâmplat nimic deosebit…

Așa e, nu s-a întâmplat nimic deosebit, a fost cald, dar nu caniculă, nu ne-a prins potopul, nu ne-a tăiat calea vreun urs, copilei i-a priit, nu am parcurs zeci de kilometri și nici n-am bifat vreo salbă de vârfuri, ci doar am simțit că sunt pe un munte adevărat (Tâmpa dragă, fără supărare), cu gol alpin și zări înțepate de vârfuri mărețe, cu stâncării impresionante și poteci pe marginea căldărilor amețitoare, lucru ce nu mi se întâmplă prea des și, ca atare, îl apreciez înzecit.

Așa e, nu s-a întâmplat nimic deosebit, am fost pe munte, iar pentru mine acesta e un motiv de scris jurnal. O fi plictisitor, neinteresant, neispititor, ne-nu-mă-interesează. De fiecare dată când scriu prelungesc „traseul” dincolo de acel moment, mă mai bucur încă o dată, e ca și cum la trezirea din visul frumos închid ochii să-l mai pot continua o vreme. Și chiar pot face asta prin scris, prin pierderea aceasta de timp, dar nu de sine.

...citește mai departe ↑

Măgura Codlei în luna lui Cuptor

Mă simțeam pregătită pentru un traseu de drumeție cu ceva mai multă diferență de nivel decât cele parcurse până acum cu bebe, însă Măgura Codlei cu hei-rup-ul ei final și cu potecă – tobogan după ploaie, a venit totuși cam devreme. E un munte cu personalitate calcaros-humoasă, cu accente urzicos-virgine, zgârcit în priveliști, dar nu și la înclinația pantelor, însă cu ceva al lui, mai ales pentru iubitorii (și cunoscătorii) florei.
Altfel, prima drumeție cu gașca extinsă, nu doar cea brașoveană, ca pe vremuri.

...citește mai departe ↑

Fântânița Crucea Dreptății

Sunt de doi ani în Brașov – ieeei! și nu ajunsesem încă la Fântânița Crucea Dreptății; asta și pentru că deocamdată am ratat toate concursurile montane din oraș, cel puțin unul trecând pe acolo. Mike a venit cu propunerea pentru mini aventura de vineri seara, iar faptul că retragerea avea să fie pe Valea Cetății în cartierul Răcădău – noua noastră casă, a fost un plus.

...citește mai departe ↑