Piatra Mare, pe Familiar în calea prietenilor
Iată că ajung și eu după doi ani în Piatra Mare, deși văd muntele ăsta aproape zilnic de pe strada mea. Plus prima tură a Mirunei în rucsac de drumeție.
Articole cu tag-ul: Miruna
Dintre momentele dedicate copilei mele.
La final de an pe sub creste de Crai alb
Tropăiala de final de an cu câte un pic din toate: zăpadă, gheață, soare, vânt, prieteni dragi, Miruna la mami, Miruna la tati, ciorbe și plăcinte la primitoarea cabană Curmătura, bocanci scoși de la naftalină, picioare roase, obraji fierbinți, Prăpăstii la frontală, dulcea oboseală de după.
La Amfiteatru – din Moieciu de Sus în sus, pe ulițele drumețului portocaliu
Când zilele frumoase sunt cam numărate, nu-i de stat acasă! Ăsta e unul dintre motivele pentru care mamele noastre și-au făcut drum spre Brașov, să sărbătorim ultima explozie de culoare a toamnei, și în ce loc mai pitoresc se putea merge dacă nu pe colinele dintre Bucegi și Piatra Craiului. Acolo unde toamna și primăvara sunt anotimpuri de pus în ramă… dacă urci pe culmi.
Prin Bucegi, printre anotimpuri
M-am întins în cele de urmă cu totul pe iarbă. Era aspră, am simțit-o intrând în pielea capului, dar știu că dacă insiști îți cuibărești locul și-ntre pietre darămite pe iarbă. Peste mine, Miruna, râdea și încerca să culeagă câteva fire. Mâna îi pleca cu hotărâre din strânsoarea marsupiului, dar smulgerea se transforma într-o atingere fină, un soi de salut pe care numai bebelușii ar putea să-l explice. Soarele se juca de-a mai rămâi puțin pe muchia Doamnele. Se juca cu dorința mea de-a ne uita timpul, de-a trăi clipa aceea într-o lungă apăsare a tastei spațiu. Îl simțeam pe obraji, pe tâmple, pe pleoapele întredeschise, îl simțeam în tot corpul radiind din iarba caldă. Era atât de bine, atât de atât de atât… Apoi muchia s-a înălțat și-n umbra ei ne-am reluat coborârea cu soarele luminând aurit culmile dinainte-ne.
De toamnă, pe Plaiul lui Șoș Mihai
De când a dat prima zăpadă a apropiatei ierni, mi-am tot imaginat tabloul cu nordul albit al Bucegilor contrastând cu zadele galbene de la poalele Clăbucetului Taurului. Mai trebuia să aștept! am oftat când am ieșit din pădure și le-am văzut verzi, însă restul tabloului a fost cum mi l-am dorit.