meet the sun
Matematica vieții a făcut ca abia la 30 de ani să am o bicicletă a mea, bicicleta numărul 1. Până la ea au mai existat suratele -3, -2, -1 și 0 denumite așa din pricina tangenței lor efemere cu destinul meu.
A venit timpul să scriu despre ele și despre noua mea bicicletă 🙂
Cum mersul pe bicicletă a crescut în popularitate şi utilitate în ultimii ani, iar în generaţia pe două roţi sunt oameni de toate vârstele si categoriile, oameni care vor să se schimbe ceva şi care nu mai acceptă stilul românesc de-a face lucrurile, ne-am adunat peste o mie de biciclişti cu bune şi cu rele. Spun asta pentru că în duelul şoferi-biciclişti mai sunt multe lupte de dat, unele pe drept, altele doar de orgoliu, cert e că te-ai aştepta ca locuitorii unei capitale să trăiască în secolul curent şi să nădăjduiască la exemplele bune pe care ţările civilizate ni-l oferă. Mai avem multe de învăţat şi unii şi alţii pentru că existăm!
Căutând sălbăticia într-o tură pe două roţi am ajuns din nou în canionul Rusenski Lom şi în Parcul Natural cu acelaşi nume pe care vecinii noştri bulgari îl au la sud de Dunăre, „peste gârlă” de Giurgiu. A ieşit o tură frumoasă, aşa cum sunt toate între prieteni, dar şi noi descoperiri despre lume şi noi înşine.
Corturile ne aşteaptă întinse, focul e aproape stins, muşchii, genunchii mă dor şi sunt curioasă ca şi Andrei despre ce ne-o mai durea mâine. A fost o zi fructuoasă şi cu toţii am dat dovadă de multă muncă şi stăruinţă.
Luna plină mai are puţin şi se ridică deasupra pădurii, poienile cosite cu clăiţele pe post de paznici şi crestele munţilor Mehedinţi îi aşteaptă lumina, iar liniştea e ascunsă undeva în ţârâitul greierilor. Nici o insectă neprietenoasă, aer curat şi respirabil după o zi caniculară, doar oboseala plăcută a omului mulţumit de drumul său.
Prima ieşire cu bicla pe anul ăsta a fost destul de fructuoasă. Din start, am luat bicicleta pe umăr, cu toate kilogramele ei, şi-am coborât pe scări. Fiind şi destul de scurtă, i-am aranjat roţile astfel încât să iau fără probleme virajele de pe casa scării. Mândră de mine că poveştile de anul trecut cu liftul sunt deja amintire, am pornit la drum. Şi da, mersul pe bicicletă nu se uită prea uşor, chiar se îmbunătăţeşte.