Alpstein #înAlergare – Schäfler cu Monica

trailrunning Alpstein

Fiecare tură pe munte mi-aduce bucurie, dar când mă bucur și de bucuria celuilalt, sentimentul se apropie de supraplin. Să o văd pe Monica toată un zâmbet, țopăind veselă, a fost și o aducere aminte a perioadei mele din primii ani după naștere, când ajungeam rar pe o creastă și fiecare evadare devenea un moment special.

Dor de munte, dor de a zburda câteva ore ca-n alte vremuri, dor de senzația aceea când durerile și neputința nu se mai simt, nu pentru că n-ar exista, ci pentru că trăirea clipei dă corpului o energie aparte, iar minții… eliberare. Fie și temporară, dar când știi că există și cum se simte, nu poți să nu te gândești deja la o dată viitoare.

...citește mai departe ↑

[Leaota] Zăpadă cum ne place, soare și mare de nori cât cuprinde

Soarele îmi arde fața și pe brațele goale simt un amestec inedit și plăcut de căldură și frig. Zăpada scârțâie sub tălpi și uneori mă afund mai mult decât urmele ciutelor pe care mă încăpățânez să le iau drept potecă, alteori rămân la suprafață trăind iluzia efemerei plutiri, a unei ușurimi pe care sufletul în astfel de momente simți că ar putea-o transfera și trupului.
Muntele își arată azi un chip hibernal atât de frumos, fără cusur, încât orice sentiment omenesc chiar și cel de intensă bucurie se aplatizează în întinderea albă a zăpezii, a norilor ce ne stau la picioare, a miilor de scânteieri ce duc mai departe fiecare rază de soare. Mi-am dorit foarte mult o zi ca aceasta, ce nu mi se întâmplă prea des, o baie de lumină în care să mă scald până la contopire.
Încep să mă întorc la acel „meet the sun” care a început acest blog și să nu-mi mai fie dor de mine.

...citește mai departe ↑

Privelişti din Piatra Mare

Încă o tură de duminică, de noiembrie şi de toamnă târzie, o zi frumoasă cu munte blând şi privelişti largi, fără prea multă alergătură, dar cu prietenii împreună şi cred că în definitiv, să faci ce-ţi place şi cu cine-ţi place e cam tot ce contează.

Spun asta pentru că, peste timp, ziua de sâmbătă în care am fost fată de casă (am gătit şi-am făcut curăţenie, bonus am tras de nas la fiecare 2-3 minute) va fi pe deplin uitată, pe când cea de duminică a intrat deja în cartea amintirilor de suflet. Şi de o voi pierde eu cumva, n-o vor pierde prietenii mei.

...citește mai departe ↑

Plimbare de noiembrie la Mălăieşti


Printre turele de tot felul un loc special îl ocupă cele lejere, de plimbare, în care nu te grăbeşti spre destinaţie şi în care e musai să rămâi să dormi la o cabană. Dacă la toate acestea adaugi şi faptul că n-ai fost încă la o anume cabană sau ai fost aşa de demult că mai vrei o dată, atunci Mălăieşti devine o destinaţie numai bună de un week-end de noiembrie când mai toată ţara moţăie sub un plafon aşezat de nori gri. Aveam să aflăm că deasupra norilor muntele se scălda în soare.

...citește mai departe ↑

Pagina 12