Spaţii goale… când la munte plouă

E vineri aproape seară. Pentru unii week-end-ul a început deja, pentru alţii la orizont sunt planuri fără contur. Încă la muncă. Soarele intră pe geam, lumea trage jaluzelele în calea lui, eu îl vreau! Niciodată nu e destul soare…
La muntee… plouă. Scenariul e acelaşi de vreo 2-3 săptămâni încoace. Şi dacă vrei să faci o anumită tură, te încurcă evident. Poate doar “voia întâmplării” să aibă efect, dar nu poţi face asta cu bună ştiinţă. Nu că aş fugi de o ploaie două în rafale sau de o furtună cu spume sau de un spectacol de lumini cu fulgere şi tunete că dacă te nimeresc pe traseu e ok, dar dacă te-ai dus cu bună ştiinţă în mijlocul lor, nu mai e.

...citește mai departe ↑

Lanturi…

Ma intrebam cum as putea pacali zilele mai putin bune… Nicicum. Si nu se cunosc de dimineata ci de cu seara(asta cum s-o scrie corect?) sau de peste noapte. Cand te-ai trezit, ceva a fost deja hotarat pentru tine. Te aduni si te dezbini s-apoi accepti ca soarele n-a rasarit pentru tine azi chiar daca

...citește mai departe ↑