Emanații

De o săptămână mă aflu în București, după aproape două luni de Brașov. Orașul acesta, capitala, dincolo de căldură și de aglomerația obișnuită, m-a provocat cu o a treia dimensiune: mirosul.

Nu mă recunosc în omul cu nas fin, pretențios, de aceea mă și simt nevoită să scriu pe subiect. Și nu vorbesc de miros ca de o aromă plăcută, ci de duhori, miasme, de aer închis, de aer încins de parcă fereastra câmpiei s-a închis neclintită la ultima furtună.

...citește mai departe ↑

[pagini de jurnal] în care mai mult stau

Cozia-3059w.jpg

E suficient să răsfoiești puțin blogul ca să crezi că mai toată ziua mă plimb sau că doar despre plimbări mai scriu. Aproape că și eu pot crede acest vis frumos în care fiecare weekend înseamnă munte sau pădure sau deal – verdele liniștii și-al fugii de griji. Trăiesc acest vis frumos în cele două zile magice ale celor mai multe săptămâni, îl trăiesc cu toată bucuria și recunoștința șansei.

...citește mai departe ↑

Blogul nu e jurnal

Era cât pe ce să public titlul fără nici un conținut sub el. Acum urmează vorbăria, vă dați seama. Blogul nu e jurnal – e concluzia la care am ajuns după două luni de tăcere, cu excepția jurnalelor de la munte pentru care nu există pauză, suspendare, mofturi de muză, criză etc.

(ce văd sau înțeleg alți blogeri prin blogul lor îi privește)

Nu e jurnal chiar dacă admit public că scriu mai mult pentru mine, aproape doar pentru mine – blog aparent personal țin să amintesc, pentru alții s-ar chema că o fac dacă aș oferi constant informații de folos pe baza unor criterii de minimă performanță orientate pe un anumit domeniu – nișă în limbaj de conferință. Nu e jurnal pentru că un om își poate scrie sieși într-o multitudine de feluri, iar eu îmi impun în scop util un soi de disciplină prin scrisul acesta public.

...citește mai departe ↑

Lirism online cu program scurt

Deschid Word-ul, scriu.
Foaia e albă, tăcută,
mașina de spălat duduie pe tastatură.
Mi-am cumpărat un ghiveci cu mentă,
trec pe la el pe la geam,
îmi trec mâna peste frunzele zimțate
și cu degete mirosind scriu.
Altădată scriai pe muzică, gândesc,
dar și altădată spălai rufe.

Într-o zi o să semnez acea carte
cu un nume potrivit de fals
ca să dea bine la public.
Anonimii nu citesc anonimi.

...citește mai departe ↑

Pagina 123